Wonderful Life | myg

26

Mă uit în urma mea, apoi în stânga și în dreapta. Tremur la fiecare mic zgomot. La ora 11 noaptea mă plimb trăgând în urma mea o valiză, a cărei sunet se aude incredibil de puternic în liniștea nopții. Străzile sunt pustii și slab luminate de câte un felinar. Câinii latră din când în când atunci când îmi simt prezența făcându-mă să tresar, scăpând uneori câteva cuvinte nu prea frumoase.

EM: E rece, spun zgribulindu-mă.

În graba în care Taehyung mi-a îndesat câteva haine în geamantan nu am apucat să mă schimb de perechea de pantaloni scurți pe care o purtam, mulțumindu-mă că am putut lua măcar din cuier hanoracul negru și masca, care nu cred că este chiar de folos din moment ce e noapte.
În urma mea se aud pași grăbiți ce se apropie de mine. Măresc pasul încercând să nu par evident speriată, însă zgomotul roților mă dă de gol, acesta amplificându-se cu fiecare pas pe care-l fac. Îmi mușc buza de jos gândindu-mă la ziua în care am fost salvată de către Yoongi, după ce am plecat pentru un antrenament deși Jin îmi spusese că e periculos, gândindu-mă de data asta cine va fi cel care mă va salva.
Îmi închid ochii adunându-mi curajul pentru a privii în urma mea. M-am oprit în loc privind în urmă, observând cum în una dintre scările blocului intră grăbit un bărbat. Respir ușurată, apoi hotărăsc să pornesc cât mai rapid către cel mai apropiat hotel.

*

Am încuiat ușa mulțumindu-mă că am reușit să am o cameră undeva la capătul holului de la primul etaj. Hotelul se află în imediata alăturare a ieșirii străzii ce înconjoară orașul, mai exact centura. Nu știu ce naiba am avut în cap de nu am mers spre centrul orașului, însă acum că sunt aici nu mai pot pleca. Sunt super extenuată, iar ceasul bate aproape miezul nopții. Mă asigur că geamurile sunt bine închise, după care trag draperiile pentru a nu lasă cumva să se vadă în interiorul camerei. Răsuflu ușurată, după care îmi aleg o pereche de pantaloni de trening lungi, pentru că în cameră este destul de frig, și nu pot comenta, pentru că este aproape vară, iar încălzirea nu mai funcționează în oraș de câteva luni, însă ultimele zile au fost foarte reci din cauza unor ploi.
Aprind televizorul, însă îl sting imediat, realizând ce cel mai bine pentru mine ar fi să stau în liniște. Sting de asemenea lumina, așezându-mă în pat. Aprind ecranul telefonului pentru ai trimite un mesaj lui Taehyung cu adresa așa cum i-am promis când am plecat. Aștept ca băiatul să îmi răspundă înapoi, însă el nu o face, iar ochii mei îmi spun că nu voi mai putea rezista trează mult.

**

EM: Ohh doamne Taehyung, ce bine că ai ajuns, am spus îmbrățișându-l imediat ce a intrat în cameră.

Sunt trează de la ora 5 când pe holuri au început a se auzi țipete și câteva voci stranii. De atunci și până când Taehyung a apărut am spus sute de rugăciuni sperând că nimeni nu se va apropia de ușa mea.

V: Ce e? Ai pățit ceva?, spuse acesta depărtându-mă ușor de el pentru a mă privii în ochi, în timp ce îmi mângâia părul.

EM: Vreau doar să plec mai repede de aici, i-am spus trăgând ușor de nas, pentru că fără să îmi dau seama începusem să plâng.

Acesta mă privii îngrijorat, după care aprobă printr-o mișcare a capului și un zâmbet.
Taehyung îmi luă geamantanul și după ce m-am asigurat că am luat totul, am coborât la recepție unde am lăsat cheia, primind și o privire foarte ciudată din partea recepționistei. Nu mă miră, gândindu-mă la cele auzite azi-noapte și la faptul că am coborât împreună cu un barbat, ca aceasta să creadă că eu și Taehyung am-

V: Urcă, îmi spuse trezindu-mă din gânduri.

I-am zâmbit, după care am urcat în mașină așteptând până când acesta a făcut ocolul pentru a urca și el la volan.