Wonderful Life | myg

20

S: Taehyung, tu știi ceva?, îl întreb după o liniște în care m-am chinuit să cred că Taehyung nu ar fi în stare să ne ascundă ceva de acest gen.

V: Nu hyung, nu știu nimic, doar simt eu că e bine, a spus acesta ridicându-se mergând spre ușă.

Perspectivă Emm

Îmi i-au rapid hanoracul, punându-mi gluga pe cap și ochelarii de soare. Taehyung mă așteaptă de 10 minute afară.

EM: Hei, Taehyung, am spus urcând în mașină.

V: Mă bucur că te văd, a spus zâmbindu-mi.

EM: Taehyung, am întrebat uitându-mă în jur, de când ai mașină?

Taehyung doar a chicotit, pornind motorul mașinii.

V: De când se pot închiria, mi-a spus ieșind în stradă.

EM: Nu știam nici de faptul ca ai permis, spun obținând un alt râsete de la el.

V: Astăzi pentru ca nu m-ai întrebat niciodată.

EM: Acum că mă gândesc, am să rămân fără mașină dacă nu merg să o ridic.

V: Încă nu ai luat-o?, m-a întrebat privind atent în față.

EM: Voi merge astăzi, am spus pornind radioul. Hai să cântăm împreună!, am zis începând să când melodia ce se afla la acel moment la radio.

Așa cum vorbisem eu și Taehyung am băut împreună cafeaua, după care l-a insistentele sale ne-am plimbat prin mici magazine aflate în centrul orașului. Normal că plimbarea noastră a fost una destul de nasoală, fiindcă aproape am fost prinși de către fani, fiindcă Taehyung nu s-a putut abține să nu țipe de fericire când un ursuleț de plus i-a atras atenția.

V: Vrei să merg cu tine?, m-a întrebat parcând mașina într-un loc retras.

EM: Trebuie doar să completez niște fișe, după care îmi voi recupera mașina. Nu îți face griji, i-am zis luându-mi geanta pentru a coborî din mașină, însă Taehyung mă oprii ținându-mă de braț.

V: Emm, te rog să ai grijă. Nu știi când poți da de ei. Și încă ceva, stai departe de băieți, nu te mai apropia de ei, Jimin aproape te-a recunoscut când ai dat de el în spital.

EM: Stai puțin, de unde știi că am fost la spital?, l-am întrebat mărindu-mi ochii cât doua cepe.

Taehyung inspiră și expiră zgomotos aerul.

V: Pentru că și eu te-am văzut. Oricum, Jimin e foarte confuz și nu știm când s-ar putea să i se aprindă vreun beculeț.

EM: Atunci tu ar trebui să fi atent, ai grijă să nu te suspecteze. Acum plec!, i-am spus dându-i mâna la o parte.

V: Ai încredere în mine. Ne mai vedem, Emm!, îmi spuse făcând cu mâna zâmbăreț, ceea ce m-a făcut și pe mine să zâmbesc.

Mi-am luat rămas bun coborând din mașină, dar nu înainte de avea grijă să îmi ascund fața.

La ghișeu am fost întâmpinată de o domnișoară tare drăguță, care mi-a dat câteva fișe pe care trebuie să le completez și de asemenea ce dovedesc că am plătit o taxa de ridicare, care țin să spun că nu este una ieftină.

EM: De unde îmi pot lua mașina?, am întrebat-o pe fată, după ce îmi spuse ca e totul gata.

X: Dacă ieșiți pe acea ușă veți da de un domn, a spus arătând spre ușă. Spuneți numărul de înmatriculare și el vă va conduce, a continuat zâmbindu-mi.