Wonderful Life | myg

10

Perspectivă Yoongi

Îmi simt pleoapele grele , dar mă lupt cu ele reușind să îmi deschid ochii. Îmi plimb privirea prin camera , "totul este alb" . Îmi las privirea asupra celor doua mâini strâns unite. Emm ! , îmi spun în gând , fiind surprins , dar și fericit căci ea se afla lângă mine.
Încerc să mă ridic , dar nu reușesc să îmi mișc picioarele. Nu mă dau bătut și încerc sa mă ridic din nou , dar eșuez, reușind doar sa o trezesc pe Emm.
Își deschide ușor ochii privindu-mă câteva secunde bune , zâmbește ,după care se ridica de pe marginea patului frecându-şi ochii.

EM: Te-ai trezit ?

S: Mhm !, murmur dând din cap. Mă poți ajuta să ma ridic ? Eu am încercat , dar nu îmi pot mișca picioarele.

Astept puțin , dar fata nu îmi răspunde așa ca încerc din nou de unul singur. Încerc să mă folosesc de mâini punându-mi-le de o parte și de alta a corpului. Încerc să mă ridic , dar Emm mă prinde de mână privindu-mă cu tristețe.

S: Ce se întâmplă ?, întreb puțin șocat.

EM: Nu poți. Suga ,tu nu poți!, a spus începând să plângă.

Cuvintele sale mă lovesc ca un glonț. Refuz sa accept ceea ce am auzit și o întreb din nou.

S: Emm, de ce nu mă pot ridica ?, întreb ridicând tonul la ea.

EM: Doctorul a spus ca nu vei putea merge cel puțin 3 zile din cauza operație, și că nu vei mai putea dansa, vei avea nevoie de reabilitare o luna de zile ca să îți poți reveni.

S: Ce?, întreb simțind cum lacrimile mi se formează. Nu mai pot face ceea ce îmi place o luna de zile ?, întreb simțindu-mă atat de neputincios.

Emm își lasă privirea în pământ începând să planga și mai tare. Îmi întind o mana spre chipul ei ștergându-i lacrimile. Mă privește compătimitor,apoi se ridica în picioare ștergându-şi și mai bine lacrimile cu podul palmei.

EM: Ești cel mai rău !, îmi spune nervoasă. Te-aş lovii, dar ești și așa plin de vânătăi !, spune zâmbind, făcându-mă și pe mine să zâmbesc.

S: Când mă fac bine ,te las să mă bați până intru din nou în spital !,îi spun făcându-o sa râdă.

EM: Tu ai spus-o!, îmi spune venind spre mine. Ține-te de gâtul meu , te voi ajuta să te ridici!, îmi spune prinzând-mă de șold, apoi reușind să mă pună pe marginea patului. Așteaptă ,merg după un scaun !, îmi spune fugind apoi pe ușa.

Îmi întind mână spre telefonul meu ,aprinzând ecranul. 12:30 , ora când m-am trezit. Îl așez din nou pe noptiera, mutându-mi privirea spre Emm ce intra pe ușa.

S: Te-ai întors repede !, îi zic primind înapoi un zâmbet.

EM: Să mergem să iei niște aer curat !, mi-a spus, ajutându-mă sa mă așez în scaun.

*

S: Nu mai suport !, spun chinuindu-mă să fac setul de 40 de genoflexiuni .

EM: Dacă vrei sa urci din nou pe scena , trebuie să depui efort !, îmi spune ea privindu-mă de pe scaun.

S: Fac asta de o lună. Vreau să încerc să dansez!, îi spun așezându-mă lângă ea.

EM: Ești sigur ca poți ?, mă întreabă îngrijorată.

S: Am încredere în picioarele mele !, îi spun , iar ea cu putina ezitare aproba.