H.E.R.O.

Capitolul 1-Trenul

Am clipit des si am pasit de doua ori in spate confuz. M-am uitat in jur. Un peron de tren urias se intindea in stanga si in dreapta mai departe decat as putea vedea, insa deosebeam conturul oamenilor in distanta. M-am uitat in spatele meu, un zid vechi, caracteristic gariilor americane, pe el  cateva postere morbide nu lasau sa se vada vreo usa. Am privit din nou fara sa gasesc capatul zidului sau macar o scara. Primul poster care mi-a atras atentia, a fost unul cu  un zambet. Unul strengar ,diavolesc, iar sub el mesajul scris cu litere mari ''TI-AI TRAIT VIATA?''. Alaturi erau alte postere, iluminate de neoane ce palpaiau, acestea acoperind  zidul vechi si negru.

Peronul era plin de oameni. In stanga si in dreapta, erau peste tot . Toata lumea avea o fata deprimata, ca si cum ar trebui sa plece la lucru in prima ora a diminetii. In fata se intindeau sinele de tren, la fel de negricioase ca tot peisajul din jurul meu. Insa ce fac eu aici? Nu imi amintesc sa fi venit in locul asta.

Ma intorc pe calcaie si pasesc spre dreapta strecurandu-ma printre oamenii ce stateau drepti si nemiscati. Pe o banca de langa un poster intitulat ''Cel mai bun tren pentru a ajunge dincolo'' statea o femeie cu o rochie lunga si galbena. Avea aceeasi privire ca toti ceilalti dar isi freca mainile de parca ar astepta ceva. Am continuat sa merg si sa dau de alti oameni, nici un capat. Peronul era urias, si parca  se intinde la nesfarsit. M-am oprit. In stanga mea un om statea teapan, ai crede ca nu respira. L-am  prins de umar si l-am intors catre mine.

-Ma scuzati,stiti cumva unde-

Insa m-am oprit cand i-am vazut fata cu privirea goala, nici macar nu se uita catre mine. Avea pe el un sacou nou si albastru iar in picioare pantofi negrii impreuna cu o servieta ce o tinea in mana. I-am dat drumul la umar incet, el intorcandu-se la pozitia initiala. Cu ambele sprancene ridicate si o grisma pe fata am decis sa ma intorc la doamna cu rochie galbena. M-am intors la banca de langa poster. Am vrut sa vorbesc cu femeia ce parea framantata, avand o privire dezamagita, dar un sunet ascutit ma intrerupse, urmat de zgomotul facut de rotile unui tren.

Mi-am atintit privirea catre sine. Trenul trecea cu o viteza nebuna, vantul provocat de el ravasindu-mi parul. Cateva harti au zburat pe jos. Trenul trecea si tot trecea, de parca nu avea un sfarsit. Era negru, cu ferestre fumuri iar zgomotul rotilor era haotic. M-am uitat la oamenii care se apropiau de tren, ridicandu-se de pe scaune, luand bagajele cu ei. Nu puteam decat sa fac acelasi lucru. Am inaintat catre trenul fara sfarsit.

Viteza trenului a inceput sa descreasca. In curand s-a oprit. Un abur gros plutea in aer, mirosul sinelor metalice iti izbea simturile. La departare de 5 metri era cate o usa pe tren. Acestea au scartait si in acelasi timp au iesit inafara. Apoi s-au deschis, lasand la iveala cateva trepte. Oamenii au format cate un sir indian la fiecare usa, fara sa scoata vreun sunet.

M-am indreptat catre usa din fata mea si am mers in spatele unui batran imbracat sarac. Privirea ii era trista si goala. Isi tinea mainile la spate, cocoasa lui furandu-i din inaltime. M-am uitat catre usi. Pe scari se auzeau pasi de om. Din tren au iesit cate un barbat la fiecare usa, imbracati ca si controlorii, costum negru, curat si calcat. Cu palariile trase peste ochii si manusi albe. Mi-am ingustat ochii.S-au asezat in dreapta scarilor.Au ridicat capul simultan.

M-am dat un pas in spate. Controlorii aveau un cap scheletic. Am privit mai atent catre hainele ce picau drept, fara forme pe ei si la degetele osoase ascunse sub manusi. Ranjeau, sau cel putin asa mi se parea. Fara ochi, fara par, fara piele, doar niste schelete ce umblau in costume bine croite. Au facut un semn catre usi.

Persoanele s-au pus in miscare. Una dupa alta, parca fiind manate pentru a merge la taiere. Urcau scarile apoi se pierdeau in trenul gigantic. Batranelul din fata mea a fost la rand. I-a aruncat o privire controlorului apoi a urcat fara sa comenteze. Mi-am tinut privirea in pamant. Era randul meu. Am urcat prima treapta, apoi a doua. Simteam orbitele goale ale controlorului cum ma atinteau.