H.E.R.O.

Capitolul 24-Extrem de primitori astia de aici

Era negru, ciudat, de parca totul imi era amortit. Din pacate eram obisnuit cu griul peronului, miroul de sine si vantul care imi ravasea parul si arunca hartiile in aer. Acum nu era nimic. Negreala, cu un sunet static in fundal. Sunetul a inceput sa se contureze avand un ritm. Un bipait? Nu ma puteam misca, eram adormit? Bipaitul s-a intensificat, fiind mai rapid.Corpul imi statea intepenit plutind in ceva ce nu puteam descifra. M-am fortat, simtind cum sunt prins intr-un namol gros, incercand sa ma trag la suprafata, atat de tare incat efortul ma facea sa respir sacadat. Apoi am reusit. Mi-am deschis ochii iar corpul mi s-a propulsat in fata. 

Nici nu  am realizat ca ma aflam intr-un pat, caci totul a inceput sa se invarta cu mine, culorile albe si negre, provocandu-mi o senzatie de rau, si am picat pe spate, lovindu-ma de salteaua si pernele tari. Respiram greu. Cineva s-a aplecat peste mine, insa nu puteam sa focalizez imaginea. Vorbea cu mine. O senzatie de oboseala m-a cuprins si mi-a facut pulsul sa imi creasca. De ce eram obosit? 

Ceva rece mi-a patruns prin vene si respiratia mi s-a reglat, ochii devenindu-mi grei. Nu voiam sa dorm, nu voiam sa ma intorc la smoala neagra care ma tinea captiv. Am ridicat mainile, atat de grele incat mi se parea ca sunt legate haltere de ele. Incercasem sa strig si sa le spun sa imi mai dea cateva minute, da, cateva minute si imi reveneam. Trebuiau sa stie ca nu trebuie sa ma drogheze, eram doar putin obosit. Cineva m-a prins de incheieturi si mi le-a tras jos. Apoi nu m-am mai putut lupta, am inchis ochii.

*

De data aceasta simteam ca ma trezesc dintr-un somn lung. Am deschis ochii incet, lumina fiind slaba, perfecta pentru ochii mei. Am expirat pe gura somnoros, incepand sa ma misc, intinzandu-ma. Ceva m-a impuns in coasta iar eu am icnit. Bipaitul nu se mai afla aici. Eram intr-o camera, semana extrem de tare cu cea din H.E.R.O. insa cateva detalii erau schimbate, de exemplu usa de la baie sau  biroul care se afla in celalalt colt. Cartile nici nu existau, de obicei stateau insirate pe biroul sau chiar pe covorul moale de pe jos. M-am ridicat in fund observand ca aveam pieptul gol, bandajat. Bandajele albe stateau strans legate pe mine intinzandu-se pe o buna bucata din pieptul meu,acoperind mai mult de jumatate din el.

Pipaindu-mi ranile am observat  ca multe dintre ele sunt aproape vindecate iar altele erau acoperite cu plasturi transparenti care dadeau impresia ca lumineaza slab albastru. Stand in fund mi-am pipait obrazul cu ochiul pe care il stiam ca fiind lovit destul de tare. Orice urma de rana a fost acolo acum era doar o memorie nefericita, dar nu aveam sa ma plang. Erik imi promise ca se va rezvolva si asa s-a intamplat.

M-am ridicat, fericit ca macar am pantaloni, si am mers la usa. Panoul nu era activat, acum arata ca o bucata de metal gri. Camera de filmat s-a intors dupa mine totusi. Am apasat doar cu degetul pe panou si usa s-a glisat, prezentandu-mi o camera comuna, diferita totusi de a noastra.

Pe canapea am observat cateva persoane cunoscute. S-au intors catre mine cu zambete pe fata asa ca m-am fortat si eu sa crap un zambet. Rosie s-a lasat pe spatar scanandu-ma.  Parul ii era lasat liber intinzandu-se pe canapea pana pe umarul lui Kyle care incerca sa indeparteze firele electrizate. Ii statea mai bine cu el asa decat lipit de cap intr-o impletitura dificila.

-Antrenamentele iti  fac bine, a zis ranjind, dar tot arati ca un mort!

-Si eu ma bucur sa va vad. am raspuns cu o voce ragusita.

-Nici nu stii ce ne-ai speriat. a raspuns Kyle inca alegand la firele inflacaratei. De abea au reusit sa te tina in viata, ranile tale interne au fost mai grave decat au crezut. Ai avut un afurisit de ciob in ficat, iti dai seama?

Am oftat mergand catre ei usor schiopatat, unele locuri inca vibrand de durere, si m-am asezat pe un fotoliu ca un mosneag. Am expirat usurat, punandu-mi cotul pe bratul fotoliului si capul in palma, usor somnoros. Langa mine Nero ma studia incercand sa isi dea seama cum ma simt.