H.E.R.O.

Capitolul 36- Un adidas proiectil

Bang. Bang.

Un rasuflat in linistea incaperii albe. Tintele metalice au cazut, o alta urma de glont fiind intiparite pe ele. Sunetul a ricosat din pereti, pana in castile stranse pe capul meu. Era devreme, probabil ora sapte, iar somnul nu a reusit sa ma invaluie aproape toata noaptea. Rasucire dupa rasucire, m-am impotmolit in saltea iar patura parca ma sufoca. O data ce am vazut ora sase pe ceas mi-am luat echipamentul pe mine, iesind tiptil pe usa. Cum ma asteptam deja, holurile au fost goale, desi auzisem vocea catorva gardieni pe ele. 

Stiam ca nu aveam voie cu arme fara supraveghere asa ca scopul meu a fost sa ajung in sala de antrenamente, sa ma iau la tranta cu un manechin sau sa imi vars frustrarile pe un sac de box. Surpriza, surpriza. Trei gardieni erau deja acolo, o femeie si doi barbari, dintre care unul nu era altul decat gardianul meu. Au parut surprinsi sa ma vada, iar eu doar am ridicat din sprancene, spunand un " scuze, voi cauta alta sala". Iesisem inainte sa aud raspunsul lor si am intrat in urmatoarea sala, care, cei drept, nu am prea folosit-o pana acum. Benzi de alergat si echipamente se intindeau de-a lungul peretilor iar mie imi lipsea muzica mai mult ca niciodata.

Nu a durat mult pana sa pornesc o banda, alergand usor de cateva minute, ca apoi cineva sa intre. Uram sunetul pasilor mei ce se loveau pe banda. Stiam ca ar fi fost mai rau daca erau mai mult persoane, mai multe sunete, mai multe rasuflari dar linistea intrerupta de mine era nelinistitoare. Mai ales cand esti obisnuit sa te antrenezi cu o echipa. Ce as da pentru un telefon, niste casti si muzica.

Oglinda mare din fara mea mi-a dezvaluit persoana care se rezema de un stalp, cu mainile incrucisate. 

-Cum de esti treaz la ora asta? a fost intrebarea lui Erik.

Raspunsul meu a fost un ridicat din umeri, continuand sa alerg, muschii mei arzand de fiecare data cand faceam un nou pas. Puteam gandi asa, puteam sa imi planific ziua mental, sa repet locul camerelor de supraveghere si informatiile suspecte iar nimeni nu se va uita la fata mea si ma va putea citi. Desigur, toate astea au fost aruncate pe geam cand a venit gardianul meu.

-Nu ai putut dormi? intrebase nonsalat.

-M-au dat cearcanele de gol?

Dupa inca cateva minute care, ciudat, nu au fost apasatoare ci chiar confortabile, i-am cerut scuze ca am intrat peste ei. A ras scurt, a dat din umeri si a zis ca nu am de ce sa imi cer scuze. Nu puteam gandi totusi cu el, eram distras de el, fixat ochii lui reflectati in oglinda. Nu mai avea starea necesara sa fac efort.

-Merg la trageri, vrei sa vii? 

Propozitia a fost destula incat sa ma scoata din sala, mergand impreuna spre camera de trageri. Nu mi-a dat glock-ul 19, ci 17, putin mai greu, mai mare si mai masculin dupa parerea mea. Greutarea lui m-a dezechilibrat, obisnuit cu 19 insa in curand corpul meu s-a adaptat.

Bang. Bang. Bang.

Trei trageri rapide langa mine. Prin ochelarii transparenti, ochii gardianului erau mai ageri ca a unui vultur. Tintele metalice care se miscau au cazut imediat. Mi-am dat ochii peste cap, ochind urmaroarea tinta.

Bang. Bang. Bang. Bang.

Imediat cum tintele de pe partea lui au reinceput le-a doborat in timp record, desi miscarile lor erau haotice. M-am intors la ale mele, care erau fixe, tragand si ciobind ultima dar reusind sa o dobor. 

Tintele lui au reinceput iar eu in loc sa ma axez pe ale mele, le-am urmarmarit pe ale lui, felul in care se opreau neasteptat, luand-o in spate, fata sau in stanga din in dreapta. Galbena imi atragea cel mai mult atentia. Am ochit-o, intr-o pozitie intoarsa. Patru tinte miscatoare. Erik a tras.