H.E.R.O.

Capitolul 11 - Fa douazeci de flotari!

Antrenamentul particular m-a ucis. Din fericire doar la figurat, nu si la propriu, nu ar fi o problema, adica pana la urma puterea mea este sa inviu, corect? Cand m-am intors coridoarele erau intunecate, dungile luminoase si semnele H.E.R.O. fiind singura sursa de lumina. Imi placea mai mult asa totusi, in sfarsit puteam sa fiu relaxat. A trebuit sa ma tarasc inapoi. Muschii ma dureau, locurile in care am fost lovit la fel. Erik m-a condus pana la coridorul meu apoi a plecat catre camera lui. Nu stiam cat este ora dar era clar tarziu. Aveam o mica curiozitate si aceea era daca panoul de la camera noastra se deschidea. Ultima data nu m-a lasat sa ies noaptea tarziu. Am fost usor dezamagit cand usa s-a deschis si am intrat. Dupa aceea am incercat sa o deschid din nou insa degeaba. Am decis sa nu fac lucruri suspicioase, in plus eram obosit, lipicios si trebuia sa fac un dus.

M-am dus in camera mea, am prins o pereche noua de pijamale in mana si am mers la dus. Nimeni nu m-a intrerupt, decat daca pui la socoteala camera din coltul baii care are vedere directa catre dus. Am stat cu spatele la camera cat de cat dar pun pariu ca mai existau si unele ascunse. Eram prea iritat de camere ca sa ma gandesc la orice altceva. Cand am iesit, mi-am infasurat prosopul in jurul taliei mele. Puteam sa jur ca s-a miscat camera de supraveghere dupa mine. M-am imbracat inainte de a iesi din baia comuna si am intrat in camera mea. Desi eram frant mi-am pus cartile pentru maine si m-am aruncat in pat. Instantaneu am adormit, somnul meu fiind unul linistit.

*

Cateva batai in usa, ca de obicei. De dupa ea se auzea echipa mea, probabil panicata ca intarziem. M-am ridicat si mi-am facut rutina cat de repede am putut. Cu mana mi-am ridicat parul brunet in sus apoi m-am incaltat si am iesit in camera comuna. Agitatia de dimineata a inceput sa faca parte si ea din rutina. Rosie a sprintat catre usa, noi urmarind-o. Sa incepi dimineata pe fuga nu era tocmai rau. Incercam sa tin pasul cu ei, desi muschii ma dureau, mai ales locurile unde am fost lovit de pumnii si picioarele lui Erik la antrenamente. Catre sfarsit am fost atat de incet incat nu am reusit sa ma feresc de un pumn care m-a nimerit direct in obraz. Acum aveam un semn de toata frumusetea. Am facut ultimul colt, eu fiind atent de aceasta data. Ne-am trezit in cantina, toti ochii find atintiti catre noi, apoi fiecare s-a intors la mancarea lui, ca de obicei.

Ne-am luat de mancare si am mers la masa noastra. Erik ne astepta, uitandu-se pe telefonul lui. Am incercat sa trag o privire insa imediat si-a lasat telefonul jos. Ne-am asezat la masa.

-Ati intarziat, a replicat Erik, din nou. Cum reusiti sa intarziati de fiecare data?

-Cu talent. am zis fara sa ma gandesc.

Eram cu felia de paine la jumatatea gurii cand mi-am dat seama cat de fara etica a fost raspunsul meu. Echipa a ramas in liniste, uitandu-se la mine. Mi-am ridicat ochii dand de privirea usor ofensata a lui Erik apoi echipa a izbucnit in ras.

Dupa masa, care nu a avut alte incidente, m-am dus in camera si mi-am luat orarul ca apoi sa ma indrept catre clasa mea. Pe drum l-am intalnit pe Ivan, tipul care poate mari lucruri. Mi-a adresat un salut plictisit si am mers impreuna catre prima noastra clasa, care era din pacate germana.

Profesoara, -stricta de parca ar fi un ofiter din armata, lucru care ar putea fi adevarat totusi- a fost destul de draguta incat sa imi dea pe tableta de scoala, (da, am primit o tableta pentru clase) timpurile verbelor si pronumele. Exact cum ma asteptam, nu am inteles o boaba din ce a zis. Ma uitam si ma incruntam. Puteam sa jur ca am auzit niste rasete din dreapta mea, probabil vazand ca sunt confuz. Urmatoarele ore au venit, a trecut si Strategia in care am avut o mica misiune de gandit si am fost scos in fata, profesoara parca stiind ca vreau sa devin strateg. Dintre toate rutele posibile am ales-o pe una dintre cele grele decizand sa imi impart luptatorii in cateva legiuni asemenea romanilor. La sfarsitul orei profesoara m-a chemat aratandu-mi o alta ruta mai usoara si cu mai multi supravietuitori.