H.E.R.O.

Capitolul 16 - Atentie! Dormiti mai des altfel deveniti irascibili!

Dupa faza cu meciul apele s-au linistit. Am inceput sa fiu cunoscut printre gardieni si Bersekari. Reputatia mea a adus anumite responsabilitati. Erik in principal nu era multumit de nivelul meu scazut la unele limbi, Arnold ma lua in fiecare zi la facut planuri si strategii, iar dupa lectile de limba cu Erik trebuia sa ma duc la antrenamentele suplimentare cu el, pe langa asta Dr. Delon ma testa o data la doua zile. Ajungem in camera tarziu, cateodata chiar pe la miezul noptii. 

Astazi aveam acelasi program obositor. Nu am reusit sa dorm, am studiat cat se poate de mult pentru lectiile de limba, mi-am facut proiectele si temele de la Arnold. Aproape m-am speriat de mine in oglinda, cearcanele mele s-au adancit ingrozitor si am uitat sa aranjez parul. Rezultatul a fost destul de multumitor, am reusit sa port o discutie in germana cu profesoara despre lucrurile care ma intreseaza iar dupa ore Arnold a fost multumit de planurile mele. 

Acum eram in drum catre cabinetul Dr. Delon si a doctoritei Lodich. Ochii ma intepau insa sapca ma ajuta foarte mult. Am cascat tragandu-mi umerii in spate. Coloana mi-a pocnit  iar lovitura pe care am primit-o de ieri de la Erik m-a durut. Am ajuns in fata usilor mari care s-au deschis imediat. Dr. Delon ma astepta, ca de obicei. Am trecut pe langa el, salutand lenes si am mers direct catre cabinet. M-am asezat pe pat raspunzand la intrebarile lui in timp ce imi recolta sange.

-Arati cam palid, mananci cum trebuie? a intrebat dintr-o data.

Ochii mei erau fixati pe acul infipt in piele mea, toate simturile inafara intepatura din brat fiindu-mi amortizate. 

-De obicei oamenii nu se uita direct la ac cand li se recolteaza sange. a adaugat. Cum te simti? 

A scos acul din brat acoperind semnul cu vata.

-Sunt bine, mananc cum trebuie. Doar putin obosit.

Dr. Delon s-a lasat pe spatarul scaunului analizandu-si tableta. Si-a frecat barbia cu  degetele lungi putin incruntat. Am luat vata de pe semnul acului, analizandu-l.

-Glicemia iti este scazuta, dupa ce terminam trebuie sa mergi la Dulciuri si Chestii sa iti iei un baton de ciocolata. Incearca sa nu mai stai treaz noaptea.

Mi-am ridicat ochii brusc. Nu am zis nimic despre faptul ca nu am dormit. L-am atintit cu privirea insa el era ocupat sa citeasca pe tableta. Mi-am strans dintii.

-Desigur. am aprobat murmurand.

M-a excortat afara, unde am dat de coridoarele goale. Auzeam murmure, mai multe decat de obicei. Stiam ca in jumatate de ora trebuie sa merg la Erik pentru lectiile suplimentare insa am ales sa urmaresc murmurele. Dupa cateva cotituri am putut vedea cativa Bersekari adunati impreuna. Rosie era acolo,cu parul roscat prins intr-un coc foarte ciufulit. Era singura, nu il vedeam pe Kyle sau pe Nero. M-am apropiat oprindu-ma langa ea cu mainile in buzunare.

-Care-i faza? am intrebat.

A ridicat degetul aratand catre un panou.

-Echipa Whiskey merge intr-o misiune de primivara, a spus zambind strengar.

Echipa noastra? Deja? Nu au murit in misiunea de primavara cei doi baieti?

M-am uitat si eu catre panou. Mai era o echipa sub noi numita ''Delta''. De ce au ei nume mai normal ca noi? Ne face sa parem ca niste betivi. Am decis sa nu ma impacientez, mai ales acum, cand Rosie era foarte linistita.

-Care-i Delta? am intrebat uitandu-ma in jur. Un cap de baiat rosu cu varfurile parului galbene s-a ivit langa Rosie.

James i-a cifulit parul primind ca raspuns de la Rosie un pumn in joaca. M-a salutat inclinand capul iar eu am facut la fel. Cat timp il scanam s-a uitat catre panoul cu anunturi si a vazut echipele ce aveau sa mearga in misiune. A ridicat sprancenele dar nimic mai mult.