Capitolul 15 - Ma trezesc din morti! Yay! - Partea a II

1.2K 153 16
                                    

M-am ridicat de pe jos si am deschis usa incepand sa alerg. In stanga mea Rosie m-a intrecut luand coltul. Parul roscat, acum prins intr-o coada stransa, ii flutura asemenea unei flacari. Nero s-a uitat catre mine.

-Nu cred ca va mai merge faza cu despartitul. Ce facem cu Val? Trebuie sa o doboram pe Brooke, dar cu Val? Luam avantajul de cateva secunde?

Cat timp alergam am inceput sa ma gandesc la un plan. Oricat de micut ar fi, trebuia sa am macar o idee cum sa le separ. Ochii lui Nero sclipeau asemenea unei pisici. Nu era incantat de ideea ca eu veneam cu planurile.

-Val o sa incerce sa te evite. Daca si pentru o secunda ii prinzi privirea vei avea un moment in care o poti controla. Corect?

S-a incruntat probabil cercetandu-si mintea.

-Corect, a aprobat dupa cateva secunde.

Speram ca aveam dreptate. Dar daca evita sa se uite la el ne va fi greu sa o fortam. Nu e la fel ca si cu Luke, din cate stiu Val este si ea foarte buna la strategie. Am ajuns sa alergam in linie, cu ochii celor doi asupra mea. Nu era bine ca toti ne aflam in acelasi loc. Mi-am dat seama de propriul tropait cand alergam, ei fiind mult mai silentiosi. Am incercat sa imi controlez pasii, calcand pe o indoitura de la calcai la degete solicitandu-mi gleznele.

-Ok, o sa am nevoie de ajutorul tau, Flacara, am spus catre Rosie serios.

Castile noastre au rasunat deodata.

-Cred ca le-am pierdut! Am reusit sa iau un colt si sa ma strecor printr-o crapatura. Ne intalnim pe coridorul doisprezece?

M-am uitat la ceas. Gresise tonalitatea, era ce-a de dinainte, dar s-a schimbat acum un minut. Brooke, m-am gandit. Si-a dat seama ca folosim tonalitati diferite. Kyle era prins, nu l-au scos din joc ca sa nu ne apara pe ecrane si sa ne poata duce intr-o capcana.

Am apasat mana pe casca vorbind de asemenea in tonalitatea gresita ca sa stie Kyle ca am realizat ca este prins.

-Vin eu cu Flacara, Psy este strecurat la etajul doi, il cauta pe David, am spus si am luat un colt in fuga.

Nero ma privise cu ochii intrebatori. Planul nu era genial dar pe fuga nu puteam veni cu ceva mai bun. Nu aveam ce face decat sa ne ducem catre capcana. I-am facut semn lui Nero sa stea mai in spate. Eu cu Rosie am luat-o inainte si dupa inca cateva cotituri am ajuns langa coridorul cu capcana. Nero s-a pus jos dupa un zid eu cu Rosie intrand pe el. Kyle, fiind momeala, era in mijloc incercand sa joace panicat si sa ne faca semne cu ochii. Deci a realizat ca stim de Brooke si Val. Bun.

Val a iesit din camera in care se ascundea, privindu-ne. A zambit cand a vazut ca suntem doar doi, fara Nero insa era mult mai rapida ca noi. Rosie nu avea timp sa puna zidul. Kyle s-a ridicat, aruncandu-se asupra lui Val care si-a pierdut concentrarea, ferindu-se cu abilitatea ei iar Rosie si-a intins mainile, zidul de flacari despartind coridorul. Am putut sa vad doar cum Kyle este lovit in ceafa si pica, inainte ca focul sa imi blocheze vederea. Caldura era puternica insa Rosie nu parea deranjata. Nero a venit in spatele nostru dar am fost surprins sa il vad cum se prabuseste cu ochii peste cap. M-am uitat in jur. In spatele lui se afla David,  sentimentul ciudat nascundu-se in stomacul meu.

-La naiba, a zis printre dinti Rosie.

-Am eu grija de el. Ridica-l pe Nero. am zis pasind hotarat catre David.

Nu m-am uitat in ochii lui. Si-a ridicat bratele, pasind usor inapoi. Mi-am ridicat manecile bluzei, ochii mei fiind atintiti catre parul lui. Am inceput sa alerg. Pentru o secunda i-am observat panicarea apoi si-a revenit. Pasii mei erau grei, camera incepea usor sa se roteasca. M-am lovit de perete si am intins mana, pastrand o distanga egala in timp ce alegam. Nu a avut timp sa se intoarca caci m-am lovit in plin de el, amandoi rostogolindu-ne. A reusit sa se ridice mai repede ca mine si sa o ia la fuga. Am injurat ridicandu-ma si sprijinindu-ma de cel mai apropiat perete, urmarind figura lui blurata. Alergam desi eram nesigur pe picioare, impiedicandu-ma din secunda in secunda. Uram abilitatea lui, ma simteam ca intr-un vartej. Eram constient ca David probabil incerca sa ma duca intr-o alta capcana (fugitul ca o caprioara speriata il dadea de gol) insa trebuia sa pun distanta intre el si echipa mea, de preferat sa il scot din joc.

H.E.R.O.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum