H.E.R.O.

Capitolul 20- Revine soferul nebun+anunt Q&A

Nu a trebuit sa asteptam mult, in curand au aparut doua masini cu gardieni in ele. Strada s-a golit imediat iar unul dintre ei tasta in aer pe o holograma albastra. Erau filmarile camerelor de pe stalpii strazii, stergeau fiecare indiciu al incidentului, fiind atenti la fiecare detaliu. A mai aparut si a treia masina, o dubita mare si neagra. Inca ma intrebam cum au eliberat strada asa usor, nu vedeam nici un om in jur si desi era noapte te-ai fi asteptat macar la un britanic beat si lipit de un gard sau vreun ratacit. Dar exact ca atunci cand am fost calcat de masina, totul era intr-o liniste perfecta. Mi-am mutat ochii pe geamurile blocurilor, foarte putine lumini erau aprinse si nimeni nu se uita pe fereastra dupa ce s-au auzit accidente?

Din stanga a venit un gardian si o raza a scanat tot locul pe o suprafata uriasa, prinzand si blocurile din departare.

-Echipa de curatare? am intrebat prea obosit ca sa ma ridic.

-Ceva de genul. raspunse Erik scurt.

S-a aplecat catre mine acum stand in genunchi. Mana lui mi-a atins obrazul si am injurat imediat lovindu-i-o.

-Ti-ai cam belit fata. Nu ai simtit pana acum?

M-am incruntat si usor mi-am facut drum cu degetele catre obrazul drept. Am simtit sange deja de pe gat si cu cat am urcat am constatat ca m-am frecat de beton cu partea aceea si acum pielea imi lipsea. Ajunse rana pana la ochi, pe care il tineam intre-deschis.

-Chiar nu voiam sa raman cu genul asta de cicatrice. am oftat din cauza durerii. Eram prea obosit ca sa mai fiu nervos.

-Nimic ce Hero nu poate rezolva. Te asigur ca o sa fi nou in cateva zile.

Aprobasem fara vlaga. Erik mi-a facut semn sa ma ridic asa ca m-am conformat, cu greu ce-i drept. Si eu si el schiopatam. Avea o taietura pe tampla, un fir de sange scurgandu-i-se pe barbie. Deja ma irita masculinitatea lui, eu probabil ca aratam ca scos din gunoi (ceea ce evident chiar s-a intamplat) iar el, ei bine, arata aproape ca nou. Inca dadea ordine si vorbea cu ceilalti gardieni si desi voiam sa vad cum scapa de orice urma a accidentului am fost bagat intr-un mercedes negru, iarasi pe locul din spate.

-Hei copile, buna treaba. Nu te bucuri ca nu te-am impuscat?

Soferul era chiar barbatul nebun care m-a amenintat acum o luna ca ma va impusca daca incerc sa spun cuiva ca sunt rapit de HERO. Puteam deja sa vizualizez arma indreptata spre mine care atunci ma speriase de moarte.

-Nu as fi murit oricum. am soptit pentru mine relaxandu-mi spatele.

Ma rugam sa nu comenteze pe frica mea de atunci. Echipa mea rase destul pe tema asta.

-Ha! Asta-i spiritul! Am auzit ca ai si dat coltul de doua ori salvandu-ti echipa! As fi vrut sa te am la mine in echipa dar se pare ca Erik a luat jackpot-ul.

A pornit intrand pe alta strada in care circulatia era normala. Ma uitam pe geam absent, asteptand ca andrenalina sa se scurga. Durerea incepea sa isi faca cunoscuta prezenta.

-Mergem la ceilalti? am intrebat sasaind din cauza durerii. 

Fata ma ardea, coastele ma dureau iar respiratia imi era ingreunata. M-am abtinut din a injura in timp m-am prins de corp. Mi-am privit bocancii care suprinzator imi ramasera in picioare. Trupul meu era brazdat de rani si julituri dar constiinta nu ma lasa in pace. Holbandu-ma la bocanci am inceput sa revad capul gaurit de glont a unuia dinte atacatori. Il impuscasem, fara sa ma gandesc, pur si simplu am tras un glont si i-am sfarsit viata. In ce m-am transfomat? Fac exact ce ar vrea ei sa fac.

-Ai vreo trusa de prim ajutor prin masina? a intrebat Erik dandu-mi priviri cu coada ochiului. Nu as vrea sa de-a coltul din nou.

-Da, stai putin.