H.E.R.O.

Capitolul 4-Urmarit de camerele de supraveghere

Am aprobat subtil catre tipa cu parul lung si de un rosu aprins. Trebuia sa fiu cumva intimidat de un asemenea nume?

-Rosie, taci naibii ca degeaba iti dai numele de cod, se ratoii baiatul cu ochii galbeni catre ea.

A sarit ca arsa.

-Nu imi spune numele adevarat! Inca e un necunoscut, esti asa un vierme cateodata! se rasti si ea la el.

Baiatul cu parul negru si mai rusinos si-a dat ochii peste cap.

-Daca e aici, si acum e in echipa cu noi, inseamna ca nu o sa fie un necunoscut pentru mult timp. Buna, ma cheama Kyle, am 16 ani si sunt pasiv. Am abilitatea de a ma face invizibil.

A intins mana catre mine zambind. M-am apropiat, am dat mana apoi m-am departat si m-am oprit la locul meu initial. Acesta s-a facut mai comfortabil pe canapea .M-am uitat crucis catre el. Intelesesem prima parte, Kyle -16 ani- bun, dar chestia cu invizibilitatea nu am prins-o prea bine. Acesta a ridicat mana cu bratara pe ea. In urmatoarea clipa bratul lui a inceput sa isi piarda culoarea si a disparut pana la cot. Am ridicat sprancele surpins. Chiar are invizibilitate.

A lovit-o cu cotul pe roscata care de asemenea si-a dat ochii peste cap. Si-a pus mainile in san, probabil suparata din cauza ca aflasem numele ei de la tipul cu ochii galbeni.

-Rosie, 15 ani, activa. Sunt elementara, pe foc.

Cumva ce aflasem nu m-a surpris deloc. Arata ca o flacara vie -mai ales cu parul roscat si lung- avea pana si varfurile galbene ca o flacara dansatoare. Din atitudinea ei deja denota ca era inflacarata si plina de energie.

A vazut ca astept sa imi arate un truc cu focul asa ca si-a intins mana. Spre mine au zburat scantei care au format cativa caini. Din cate mi-am dat seama erau pitbulli, iar in locul ochilor aveau cele mai aprinse scantei. Au inceput sa se joace in fata ochilor mei, plutind in aer. Am ramas cu gura cascata, ceea ce a facut-o pe Rosie sa zambeasca pana la urechi. In jurul meu cainii se fugareau. Era ciudat, masurau cam cat degetul meu mare. Am dorit sa intind mana catre unul dintre caini dar disparuse.

-Ai grija ca te arzi, spuse catre mine.

Replica ei m-a lasat rece. Evident ca o folosea des.

Mi-am indreptat privirea catre al treilea copil. Cel cu ochii galbeni. Deja aveam presupuneri. Poate vedea in intuneric? Poate scoate scantei pe ochi? Trebuie sa aiba legatura cu ochii aceia ciudati!

A oftat si s-a uitat catre mine.

-Nero, 16 impliniti ieri. Activ. Pot influenta oamenii. s-a ridicat si a venit catre mine. Atata timp cat nu ma impiedica un obiect din a ma uita direct in ochii lor, ca ochelarii normali sau de soare, chiar lentile, pot sa dau ordine. Iti pot face creierul ala de aluna sa ma asculte. Numai cei cu o vointa foarte puternica nu pot fi influentati de mine, deocamdata. Deci, ai o vointa puternica?

Spuse acestea cat timp se apropia de mine. Intr-un fel m-a facut sa ma gandesc la viata mea, destul de linistita. Nu am crezut niciodata ca am avut o vointa puternica sau ceva in genul asta. Dar intr-un fel nu voiam sa ma las in fata lui.

S-a uitat direct in ochii mei. Ai lui au sclipit asemenea scanteilor lui Rosie. Pentru o clipa m-am pierdut.Ochii lui parca ma absorbeau iar irisul galben se unduia asemena unui lichid.

-Adu-mi sandwich-ul de pe masa, imi spuse ca o porunca tare si apasat.

Apoi toata vraja aia nebuna s-a rupt. M-am uitat catre masa, un sandwich cu salata inceput statea pe masa, invelit intr-un servetel.

-A, deci chiar era un sandwich pe masa?Nu l-am observat pana acum.

A ramas uimit. Apoi uimirea s-a transformat in frustrare. Se incruntase.