H.E.R.O.

Capitolul 33 - Un alt prieten pleaca

Ceremonia lui Arnold a venit mai rapid decat mi-am imaginat. Chiar si cu tot stresul de pe capul meu, impreuna cu noile informatii si nopti nedormite pe care le aveam, reuseam cumva sa imi continui viata. Timpul nu statea pe loc iar fiecare zi avea propriul program si scop. Ceilalti insa erau suspiciosi de comportamentul meu(iar asta ma ingrijoreaza). Intr-adevar, imi era mai greu sa zambesc si sa rad, mai ales sa ignor complet cand gardienii vorbeau ceva la masa sau isi trageau priviri care cu siguranta aveau ceva in spate. Am devenit extrem de receptiv atunci cand doctorii vorbeau si in loc sa ignor, taceam pentru a putea sa absorb cat mai multa informatie. De cele mai multe ori nu intelegeam. Cateodata adultii vorbeau de misiuni cu diferite cuvinte codate iar de cele mai multe ori doctorii si profesorii se asigurau sa plece in alta camera daca era sa discute ceva.

Pe scurt, am devenit putin distras de ce se afla in fata mea pentru a avea un camp mai mare vizual. Ma opream in mijlocul unei conversatii cand cu auzul prindeam cuvinte ca "misiuni" sau "morti" sau "G.O.". Privirile echipei mele reflectau ingrijorare iar coatele pe care si le dadeau nu erau tocmai subtile. M-am fortat doar sa incerc sa imi impart atentia in toate directiile. Cu siguranta m-a epuizat dar a facut zilele sa treaca mai repede.

Asa ca ceremonia a venit, iar strategii se aflau in gradina, inconjurand strategul nostru, pe Arnold, care purta pe cap o coroana de hartie galbena lucioasa (ideea lui Joker) si zambea putin stanjenit. Cei care nu erau in misiuni se aflau mai in spate, reusind sa ne dea spatiu, noua, strategilor care au fost cu el la planificarile strategiilor. Joker a venit din spatele lui si l-a luat de pe gat, aplecandu-l din moment ce Arnold era mai inalt. I-a dat un bobarnac coronei de hartie cu un ranjet pe fata. Ochii lui reflectau altceva insa. Puteam sa observ, erau aproape ca ochii lui Rosie doar ca mai senini. Intr-un fel isi pierdea cel mai bun prieten aici si acum.

-Sa inceapa ceremonia! a zis Joker cu mainile larg deschise.

Bersekarii au inceput sa aplaude si sa fluiere catre strategul principal. Joker flutura din maini si isi punea palmele la urechi pentru a incuraja multimea sa faca mai multe sunete. Cu o fluturare scurta, multimea a tacut la semnul facut.

-Dupa cum bine stiti, dobitocul nostru preferat, scuzati-mi franceza, ne va lasa in aceasta cladire plictisitoare in timp ce el va merge sa lucreze in misiuni periculoase si interesante. 

S-a intors cu mainile la spate catre Arnold cu un ranjet autentic.

-Sa iti fie rusine. a zis pe un ton jucaus si moale.

Arnold si-a dat ochii peste cap cu un zambet pe fata si si-a indreptat corana de hartie.Nu a lasat-o sa pice tinand-o cu o mana pentru o secunda. Prietenul lui i-a asezat-o mai bine cu ambele maine vazand ca era atat de legat de coroana taiata stramb.

-Nu plec doar eu,a zis catre Joker zambind trist. Sunt si altii de care o sa va fie dor, nu ma pune in fata ca un leu intr-o gradina zoologica, Joker.

Joker si-a imperunat mainile cu o bataie zgomotoasa si s-a aplecat putin. Ceilalti au scos cateva rasete unii punandu-si mainile la gura ca sa nu faca prea multa galagie. Cei doi din mijlocul formatiei de Bersekari au decis sa inceapa un schimb scurt de replici. Eu am scos un ranjet scurt.

-Dar esti un leu. Rawrr! a spus cu o voce joasa, necaracteristica in timp ce cu mana a lovit aerul ca si cum cum ar fi avut gheare. A mai scos cateva rasete, inclusiv de la Arnold.

Trent a venit in fata lui Arnold si l-a apucat intr-o imbratisare stransa, batandu-l pe spate. Strategul principal a ramas fara aer cateva secunde ca mai apoi sa raspunda la imbratisare impreuna cu doua batai pe omoplatii asiaticului.

-Vrem sa iti multumim pentru tot ce ne-ai invatat si pentru ca ne-ai ghidat in luptele cu Gardienii anii astia scurti, a spus departandu-se din imbratisare.