H.E.R.O.

Capitolul 18- Cosplayeri fugind catre tren

-Ceeeee? a tipat Kyle lipindu-se de scaun si punandu-si centura peste brau ca sa nu zboare.

Eu insa nu am fost asa norocos. Am zburat din scaunul meu, nefind destul de iute ca sa ma prind dar am dat in altul cu spatele lipindu-ma de el. Mi-am pus centura imediat multumind ca fotolile sunt lipite de podea. Sunetul era insuportabil. Perikles Rohan s-a uitat ingrozit tinand de laptop si geanta ca sa nu zboare. Erik si-a apasat pe partea dreapta a papucilor eleganti si a reusit sa stea in picioare de parca chiar el ar fi fost lipit de pamant. Nu l-a scutit insa de incolacirea spatelui pentru a face fata vantului puternic si a ramane relativ stabil.

-Astia sunt nebuni?! a tipat Perikles reusind sa isi puna centura. Sunt pilotii mei de ani! Am fost in nenumarate misiuni cu ei! a strigat cu ochii mari de spaima.

-Psy! a ordonat Erik, strigatul lui abia find auzit peste vuietele din avion.

Nero s-a ridicat apasand pe partea dreapta a bocancilor. Sincer nu stiu ce era in ei de ne puteau lipi de pamant, ceva avand de a face cu metalul sau gravitatia probabil. S-a pozitionat in fata clientului si i-a dat ochelarii jos care au zburat afara pe gaura din avion.

-Esti calm! Calm!  A spus catre Perikles. Vei tine bine de gentile tale si vei sta cuminte si calm aici! a spus ordinul.

Clientul s-a calmat imediat strangand mai tare, desi nu credeam ca era posibil, de gentile lui. Mi-am cautat pe bocanci butonul sau ma rog, ce trebuia sa fie acolo ca sa ma previna de la zborul nedorit si l-am gasit intr-un final. Picioarele mi s-au lipit de pamant simtind imediat o presiune pe coloana, incercand sa nu fiu tras afara. Aveam cateva minute, daca estimam bine.

Erik a mers foarte incet catre cabina pilotilor in timp ce Rosie incerca sa faca un zid de foc in loc de usa desi ideea nu era cea mai geniala, incerca sa ajute. Bine ca restrictionarea bratarii a fost scazuta inainte de misiune ca sa ne putem folosi puterile la un nivel mai inalt.

Cu toata forta am incercat sa merg dupa Erik si am ajuns in cabina. Intram in picaj rapid. Am inchis usa pilortilor dupa noi cu Kyle inauntru. Pe un ecran era  o ruta prestabilita.

-Ce vom bombarda in stil Kamikaze? am intrebat speriat vazand cladirea pe harta.

Erik l-a impins pe Kyle in fata care a scos un fel de tub cilindric cu capete ascutite.

-Buncarul din Londra, a spus punandu-se in scaunul pilotului dar nu putea misca maneta.

Kyle a trantit cilindrul in panoul pilotilor acesta scotand un scurtcircuit. Beculetele si bipaiturile nu ma ajutau de loc sa ma concentrez. Cilindrul s-a deschis lasand sa zboare un ecran transparent si albastru cu taste. Kyle tasta ceva cod apoi ruta a palpait si disparut.

Dar tot cadeam foarte rapid.

-Trebuie sa il prabusim undeva! a spus Kyle catre Erik.

Pamantul se apropia rapid. O aripa de la avion a zburat zduncinandu-ma. Am cazut pe jos ingrozit. Probabil nu ar fi trebuit sa fiu asa ingrozit dar muream de frica. Costumele noastre erau facut sa suporte un impact mare, chiar si temperaturi excesive. Va suporta impactul asta? Dar Perikles nu avea costum.

Mi-a venit o idee. Mi-am dat singur palme mintale.

M-am dezbracat de bluza dand jos in  fuga costumul cu placa si ramanand in cel lipit pe corp, asemenea unui inotator. Erik m-a prins de brat.

-Spune intai planul, a zis catre mine.

-Asta e foarte ciudat, a intervenit Kyle holbandu-se la mine.

M-am uitat la Kyle.

-O sa il prabusim in Tamisa.

Cu cateva cuvinte cheie le-am explicat planul care avea ca rezultat moartea mea. Ramanand in costumul mulat cu semnul HERO i-am impins hainele catre Erik ca sa il imbrace pe Perikles. Dupa m-am trantit in scaunul pilotului tremurand cu toata forta.