Capitolul 13- Bataie la sange

1.2K 155 14
                                    


Timpul petrecut in laboratorul panselutelor era prea enervant pentru mine. Pe langa asta, tot timpul ma chema dupa ore deci mai faceam si chestii suplimentare pe langa celelalte chestii suplimentare. Enervant. Dimineata asta a fost destul de calma, totul a revenit la normal dupa moartea celor doi elevi, dupa parerea mea a revenit prea repede. Foarte putini gardieni au parut deranjati printre care si Erik dar cei mai multi aratau ca niste masinarii fara suflete. Surprinzator si bersekarii erau la fel, totul a trecut repede peste ei.

Prima ora?

Lupte.

Cu cine faceam?

Daca cuvantul ''RINES!'' va aduce ceva in minte, atunci da, cu profesorul acela nebun facem lupte. Unde? In aceasi sala de sport care arata ca o acadea albastra doar ca ora va consta numai si numai in lupte.

Mi-a auzit cineva strigatul de fericire? Nu? Nici eu.

Ma indreptam in echipamentul HERO de parca as fi un produs ce apartine agentiei catre sala. Daca aveam sa lup cu Ivan si Ellie nu ma deranja dar intelesem deja ca luptele vor fi fara puteri si trebuie sa iti distrugi (atentie, nu sa il omori!) adversarul. In momente ca astea uram ca nu aveam puterea de a opri durerea din corp.

Am intrat in sala cu un oftat. Profesorul cu barba stufoasa si aceasi creasta astepta bersekarii cu mainile la spate. Ma saturasem deja sa spun elevi, clar masinile astea de ucis nu sunt elevi. Bersekari suna mai bine si l-am luat din dialectul lor ciudat, aparent asa isi spun si m-au crezut ciudat ca ii consideram elevi (prostutul e mine!). Gena asta incepea sa ma irite, nici nu stiam multe despre ea, nici nu ne spuneau multe. Bersek, anomalia asta din noi, va fi doar o dilema pentru mine pana voi afla mai multe despre ea si cum se manifesta diferit la altii.

M-am asezat in linie nimerind langa nimeni altul decat Kent, nenorocitul naibii. Un blond bine facut cu bratele musculoase si ochii albastri fulgeratori. Am avut deja o intamplare cu el cand m-a impins in sala asta sa cad de la inaltime, care era de minim patru metrii. Si nu, nu am nimerit salteaua, doar mi-am rupt umarul. Saptamana care a trecut nu a fost intocmai grozava. Tampitul avea ceva cu toata lumea de parca ar fi cine stie ce bataus intr-o agentie plina de batausi.

Am salutat drept cand ceasul a arat fix. In clipa urmatoare a spus ca ne putem alege un oponent eu cautand instinctiv freza afro si ciufulita a lui Ivan. L-am gasit dar deja o tinea de brat pe Ellie ca adversara.

Super, s-ar putea sa fie si mai rau?

(Aici soarta imi rade in fata : LOL POFTIM GHINION!)

Kent a luat-o catre mine cu o hotarare de tir ce venea cu viteza gata sa ma calce. M-a prins asemenea lui Ivan de brat zambind cu gura pana la urechi. Ii citeam deja in ochi cuvintele ''De data asta nu o sa ai numai umarul rupt!'' Mi-am adus asta asupra mea ca si umarul rupt cand la ora de strategie am reusit sa aduc un plan mai bun ca el si sa ii distrug trupele facandu-l de rusine. Adevarul fiind spus, nu e cea mai ascutita unealta din hangar. Actioneaza cu pumnii apoi cu capul. Pe langa asta nici nu stiu ce putere are. Toata lumea si-a ales un partener cu care sa lupte noi mergand incet deoarece incercam sa ma trag inapoi  dar ma bazam pe faptul ca proful era cu ochii pe mine ca intotdeauna. De data asta insa nici nu s-a uitat catre mine. Erau in cardasie astia doi? Putin probabil, dupa zambetul strengar proful voia sa ma apar singur si sa imi arate ca viata e nedreapta.

Spoilers! Stiam de mult asta.

-Fiecare are un partener? Bine, atunci luati-va cate un ring!

Kent m-a tras de brat catre un colt indepartat a salii, eu uitandu-ma direct catre Ivan si Ellie care imi returnau privirea cu mila si au facut semne de incurajare. Am soptit catre ei " tradatorilor" apoi am fost strans de brat. Mi-am strans dintii incercand sa imi smulg bratul din inclestarea lui de fier. Nu am putut nici macar sa il clintesc. Mi se parea ca bratul imi era blocat intre doua grinzi de otel. Ne-am oprit la ring si in sfarsit mi-a dat drumul, eu indepartandu-ma cum am simtit ca sunt liber. Bratul ma pisca de parca o suta de furnici si-au facut musuroi in pielea mea. Circulatia sangelui in sfarsit mi-a revenit la normal.

H.E.R.O.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum