H.E.R.O.

Capitolul 19-Taxiurile londoneze rezista bine

Mi-am lasat capul pe spate. Expirand zgomotos m-am uitat catre echipa mea care vorbea incet. Erik aproba sau dadea negativ din cap. M-am incruntat catre el. Ma luase gura pe dinainte.

-De ce esti asa ciudat? am rostit intrebarea adresata catre el.

Toti si-au intors privirea catre mine. Erik a ridicat spranceana confuz dar nu a spus nimic. Rosie, Kyle si Nero au avut aceasi privire confuza. A urmat o liniste stanjenitoare.

-Te deranjeaza sa explici? a intrebat intr-un sfarsit Erik.

M-am incruntat si mai tare. Cu singuranta intelegea ce vreau sa zic.

-Nu face pe nestiutorul. Esti adult aici, ai 24 de ani si ai fost ales de guvern. Esti extrem de experimentat deci care e faza? De ce nu ne spui ce sa facem? Tu ar trebui sa sti cel mai bine cum sa iesim din situatia asta. Ce rol mai au gardienii daca doar stau si aproba?

Rosie si-a dus mana la ceafa scarpinandu-se absenta. Nero si-a dat ochii peste cap de parca a mai avut discutia asta si l-a privit pe Perikles spunandu-i sa se intinda.

-Corect. Dar misiunea mea ca gardian nu este va spun ce sa faceti. Sunt indrumator, va protejez in cazul in care exista o intorsatura de situatie. Abia atunci pot da ordine. In rest sunt aici sa va invat sa ganditi singuri, sa lucrati in echipa si sa va supraveghez.

Am scos un hohot de ras scurt cand am auzit de supraveghere. Nu stiu ce s-a aprins in mine dar inca de cand am murit o stare de agitatie era in corpul meu si nu ma lasa in pace. De parca existau furnici care ma piscau. Mi-am pastrat cumpatul si am ignorat, doar pana in acest punct.

-Deci esti camera lor in plus? Banuiesc ca stiu deja unde suntem, ce vorbim si cum clipim la cat de mult tin sa ne ''supravegheze''. Marionetele au voie sa gandeasca?

Ochii lui au scaparat cu manie transmitand sa tac din gura. Vedeam si altceva de parca mi-ar spune ca este pentru binele meu sa nu mai pun atatea intrebari. Ca intotdeauna mi-a inchis gura impreuna cu subiectul. Cand m-am uitat la Rosie am vazut furie. Nu vedeam altceva decat ura pentru cuvintele scoase de mine. Aveam impresia ca va sari la mine sa ma arda.

Nervii incepeau sa ma agite. Dadeam din picior si ma jucam cu degetele.

-Morty, hai sa gasim un plan de iesire. Nu esti tu strategul? a spus Kyle incercand sa destinga atmosfera cu un zambet.

Ia pierit cand mi-a vazut fata. Nu mai aveam chef de nimic. Oricat de tare aveau nevoie Bersekarii de aventura si de tot ce au zis psihologii aceia de rahat nu simteam nici o nevoie de asa ceva. Imi era somn si eram nervos. Cel mai probabil avea de a face cu moartea brutala dar la naiba, iesea sarcasmul din mine fara sa gandesc. M-am ridicat greoi in picioare si am batut din palme atragand atentia asupra mea. Am scos un zambet larg care i-a indus in eroare.

-Ok, HERO! am tipat ecoul raspandindu-se in sala. Noi vom lua un taxi daca nu vreti sa trimiteti un mijloc de transport! Eu spun ca va zgarciti avand in vedere ca aveti batone facute din lasere in facilitate!

I-am lasat cu ochii mari si gura cascata. Rosie a trimis scantei catre mine dar am scuturat mana ca sa le dau la o parte. M-am rotit pe calcaie si am luat-o catre usa dar un brat m-a oprit. Ma gandeam ca avea sa fie Erik dar era Rosie. In urmatorul moment un pumn m-a lovit in obraz. Am simtit ca imi arde.

-Nu mai fa pe prostul Morty! Te-ai tampit dupa ce ai murit? Pune-ti creierul ala prost la treaba si hai sa scapam de misiunea asta proasta, de nu jur ca te voi snopii in bataie! a tipat catre mine cu pumnul strans.

Ceilalti s-au indreptat catre noi impreuna cu Perikles. Kyle imi cerea o explicatie pentru faza cu taxi-ul.

-Am vazut o statie de taxi mai incolo. Psy poate sa il faca pe taximetrist sa plece si sa ne lase masina cu cheile ca sa incapem toti si Erik sa conduca. Si cine s-ar astepta sa luam un taxi?