H.E.R.O.

Capitolul 9-Numai eu sunt o legenda catastrofala

Cu respiratia taiata am continuat sa pasesc pe coridor. Nu imi aminteam nimic din ce a zis Joker sau ce au zis strategii. Pasii mei rasunau tare in cladirea goala si plina de praf. Cladirea era intr-o liniste de mormant. Ma plimbam  uitandu-ma la zidurile groase si crapate. Incet am inceput sa ma calmez. In casca mai rasunau cateva comenzi si vocea lui Arnold.

~Coboara gardienii pe partea mea~ a comentat Arnold inainte sa aud cateva bufnituri in partea in care s-a dus el.

~Luptatorii vin in sprijin~ s-a auzit in casca.

Am ajuns la o rascruce. In fata, spate, stanga, dreapta holuri care dadeau in directi diferite. Am oftat invins si am luat-o in fata fara prea multa tragere de inima. Cu pumnii stransi am pasit in precaut, nu aveam de ce sa ma grabesc. Cum au zis? Daca vad un gardian sa lesin? Ei bine mie nu imi convenea planul acela. La fel de bine puteam sa fac o catastrofa mai mare si sa urc in baza gardienilor. Si asa in stanga mea, cu coada ochiului am zarit cateva scari de piatra cu treptele tocite. De sus pasii s-au indepartat. Bun, puteam urca pe scari. M-am dus direct catre ele. Urcand usor, cu spatele curbat si pasi lenesi care sa nu scoata vreun sunet, am ajuns la al doilea etaj. Cateva voci din dreapta m-au facut sa ma lipesc de un perete gata sa imi explodeze inima. Au trecut cativa gardieni chiar pe acolo.

-Deja m-am plictisit de jocul asta. Cati ani o sa le ia sa isi dea seama de steag?a spus o voce barbateasca.

-Coboram in Vest, a comentat o femeie si cred ca vorbea in casca.

Au trecut intr-un sfarsit pe alt coridor. Nici nu mi-am dat seama ca imi tinusem respiratia pana atunci. Am lasat aerul sa imi paraseasca plamanii. M-am speriat ca un copil de un clovn, nici nu mi-a venit sa cred. In casca mea rasunau alte bufnituri. Mi-am atins butonul de vorbire de la casca.

-Gardienii coboara in Vest. am soptit.

M-am uitat dupa colt. Coridorul era liber. Trebuia sa gasesc alte scari. Casca mea a scos un sunet ascutit. Aproape am vrut sa o dau jos.

~De unde stii asta?~ vocea lui Arnold era si ea soptita incercand sa isi regleze respiratia.

~Moty vezi ca te asteptam la baza, Rozetele terminat.~

La baza, cu niste tipi cu rozete. Suna tentant dar eram mai aproape de etajul trei decat de baza noastra. In plus la etajul unu erau aproape toti gardienii, nu cred ca mai aveam destul noroc incat sa trec fara ca ei  sa isi dea seama de prezenta mea. Mi-am ciulit urechile. In fata sunete infundate de pasi. M-am uitat in stanga si in dreapta. In zid, aproape de pamant se afla o gaura. Nu imi placea idea. M-am trantit pe jos, tarandu-ma ca un vierme in gaura. Era stramta, aproape ca nu am putut sa trec prin ea.

Am ajuns intr-o incapere intunecata. O singura gaura mai era prezenta, mica, aproape cat incheietura mea. Vedeam orizontul prin ea. M-am lipit de perete. De data asta ma bucuram ca eram destul de suplu. Nici un gardian nu ar fi putut trece prin gaura asta. Pasii au trecut, trei persoane la numar. Mi-am atins casca din nou.

~Sunt la etajul doi, Morty terminat.~

Pentru cateva secunde nu s-a auzit nimic. Asteptam raspunsul lor. Mi-am scos capul prin gaura. De jos se auzeau sunete de batai, urlete, bufnituri. Da, clar nu voiam sa ma intorc la etajul unu.

~De ce naiba esti la etajul doi, stii ca la etajul trei este baza gardienilor. Tu chiar vrei sa mori?Coboara acum!~  Arnold a soptit pe un ton nervos.

-Um, da , despre asta. La etajul doi nu prea vad gardieni dar de la unu aud sunete de oase rupte, deci voi ramane aici, Morty terminat.

M-am tarat din nou prin gaura. Aproape ca nu am mai incaput. Nu eram fan al locurilor stramte. M-am ridicat pe picioare si m-am scuturat. Coridorul era destul de intunecat.