H.E.R.O.

Capiolul 17-Hai sa-l protejam pe ciudatul ala

Era tarziu, dar nu m-a interesat. Am lasat ideea de a merge la Dulciuri si Chestii.Voiam sa  lovesc, voiam sa imi vars nervii fara sa ma gandesc la nimic si sa simt muschii arzandu-mi. Am mers direct catre locul unde ma antrenez cu Erik si am fost surprins sa vad ca este gol, deocamdata. Am intrat intr-una dintre incaperi cu un sac de box. Am prins bandajele de pe banca si mi-am infasurat mainile, nu voiam sa folosesc manusi, in momentul asta trebuia sa simt din plin fiecare lovitura. Desi nu voiam , am facut putina incalzire. Dupa cu toata puterea am pocnit sacul de box, miscandu-l din loc. Mi-am inclestat dintii la durerea ascutita. Am continuat sa dau, putin mai atent de data asta, lovind cu picioarele sau mainile. In scurt timp stiam doar de durerea din maxilar, muschii si sudoarea de pe mine. S-a auzit bipaitul care ne anunta ca ar trebui sa ne culcam. Camere de vedere se miscau o data cu mine, urmarindu-ma si totusi nu m-au afectat. Am fortat inca un pumn in sac, scotand aerul pe gura.

-Ce faci la ora asta aici?

M-am intors suprins vazandu-l pe Erik in usa cu o spanceana ridicata. Am expirat usurat, era doar el. Parea totusi serios. M-am intors la sac, stergandu-mi sudoarea de pe frunte.

-Ce ti se pare ca fac? am intrebat lovind cu piciorul.

-Mi se pare ca nu dormi, din nou.

Am oftat lasandu-mi capul pe spate. Trebuia ca cineva sa ii spuna ca sunt aici, chiar trebuia. Stiam ca nu puteam sa il ignor dar am facut-o. M-am intors la pumni.

-S-a intamplat ceva?

-Nu. am raspuns sec.

-Atunci mergi in camera ta.

Mi-am muscat limba. Voiam sa spun ceva usturator. Nu i-am raspuns. Proasta idee. A venit din spatele meu, l-am simtit insa nu am fost destul de rapid. M-a luat de brat, apoi dintr-o miscare m-a aruncat peste umarul lui. Pentru o secunda am apas fara aer ca apoi sa incep sa injur la durerea de spate. Statea deasupra mea cu bratele stranse in san.

-Ce naiba, omule!am marait.

-Ma bucur ca exersezi, dar nu se pune daca nu vei avea viteza destula. Daca aveam un cutit erai mort.

Am incercat sa ma ridic in brate dar am constatat ca muschii mei erau prea extenuati. Fara sa vreau m-am trezit inapoi pe spate. Am expirat, fara pic de energie. Mi-a intins mana. I-am prins-o si m-am ridicat.

-Muschii au nevoie de perioade de odihna, nu te forta prea tare.

Imi venea sa imi dau ochii peste cap dar nu am facut-o.Nu voiam inca o predica.

-Sigur nu s-a intamplat ceva?

-Nu, am oftat.

I-am prins privirea si am ramas surprins de ingrijorarea din ochii lui. Becul rosu a camerelor palpaia catre noi. El a tras o privire catre ea apoi s-a intors catre mine. Mi-a facut semn sa o iau spre usa iar eu m-am conformat. In liniste, m-a condus pana la camera mea pe coridoarele goale. Am deschis usa cu bratara, fara sa ma uit la el si am dat sa intru insa ceva mi-a dat peste piciorul drept, impiedicandu-ma. M-am imprastiat pe jos, uitandu-ma urat la Erik in spate. Avea un mic zambet in coltul gurii.

-Sa nu te mai prind la ora asta pe afara fara mine! a zis cu sprancenele ridicate iar usa s-a inchis.

Am oftat ridicandu-ma si mergand catre camera mea.

***

O bataie inceata, apoi una mai tare, trei batai in rand. Un zgomot de pumn? Asta chiar a fost un picior trantit intr-o usa. Insa ceea ce m-a trezit a fost o mana care mi s-a asezat pe ceafa. Era rece. M-am strans ridicandu-ma in fund asa de repede si cu asa putere ca pleoapele mi-au sarit in sus.