Changes I (Finalizată)

Capitolul 1

Mă numesc Katherine Wilson. Locuiesc în Algeria. Sunt încă elevă. Credeam că viața mea e perfectă... Până în clasa a 12 -a, când l-am cunoscut mai bine pe el, Harry, cel mai popular băiat din școală care își bate joc de mine din clasa a 5-a. Un băiat înalt cu părul creț. Din acest an, de când şi-a schimbat profilul de liceu, ceea ce mi se pare ciudat din moment ce a urmat trei ani un profil de uman, suntem în aceeași clasă şi în aceeași bancă... Atât de aproape de mine, încât îi simt respirația caldă.
*

Este luni, noiembrie. O altă zi în care visul de a mă ridica din pat la 12 se spulberă. Ca de obicei, intru la 8:25 . Mă trezesc somnoroasă şi ma duc în baie. Mă spăl pe dinți si îmi sună telefonul.

- Alo, Kath ?

- Da, Teddy! răspund plictisită cu periuța de dinți in gură.

- Unde ești?

- Acasă. Unde pot fi la ora 6:30?

- O sun pe Alicia. îmi spune și îmi dau ochii peste cap.

- Pa, Teddy! La cafenea, da?

- Normal!

Îi închid și îmi continui activitatea de dinainte. Ies din baie, mă duc sa îmi aleg hainele. Pentru aceasta luni friguroasă aleg niște blugi mulați albaştri, un tricou negru simplu, îmi iau peste tricou un bleazer negru, mă încalț cu ghetele negre pe care le-am primit cadou de ziua mea de la tata și fug la bucătărie unde mă așteaptă mama cu micul dejun. Mai stau puțin de vorbă cu mama și fug spre Coffee Time să mă întâlnesc cu Teddy și Alicia .
Ajung la cafenea. Le văd pe fete pe canapeaua noastră, pe care stăm în fiecare dimineață.

- Bună dimineața, domnule Tom!

Dl. Tom este proprietarul cafenelei. Îmi este ca un bunic. Este un bătrânel, în jur de 50 de ani, și mă cunoaşte de mică.

- Bună, scumpo! spune dl Tom.

- Bună, Kath! mă salută Alicia plictisită.

- Tu ce ai? o întreb și mă uit după Teddy.

- Mi-e somn!

Apare și Teddy cu cele trei cești de cafea. Faimoasa cafea cu lapte mă trezește mai bine. Ne bem cafelele și plecam la școală.
*

Prima oră am informatică, deci nu mă grăbesc să intru. Avem un prof cam superficial si nu se oboseşte să apară la ore. "E prea dimineață."

În fine, mă îndrept către dulapul meu care, din cea mai nasoală întamplare, anul acesta se află chiar langă al lui Harry, repet, cel mai rău și dulce băiat din liceu, care are la mână orice fată din liceu, mai putin pe mine, Teddy și Alicia. A fost impreună cu Ellen. Ew! Îmi place de el de când eram mică. Dar eu sunt o "tocilară", așa sunt numita de minunații mei colegi, cărora dacă le zic să facă ceva chiar fac.

Îmi deschid dulapul şi îmi iau cartea de informatică pe care o scap din cauza neatenției. Perfect! Îmi ridic uşor cartea de pe podea şi când mă ridic îl văd pe Harry fix în fața mea. Ca de obicei, nu zic nimic si mă înroșesc ca un rac, dar e bine că sunt invizibilă şi nu mă observă. Mă uit la el ca o toantă si îmi dau ochii peste cap. Spre uimirea mea, el îmi zâmbeşte. Încerc să dispar mai repede de lângă el.

- Hei, Kath! Ce faci? îi aud vocea când trec pe lângă el. Nu mă aştepți şi pe mine? Doar suntem colegi! îmi spune uitandu-se la mine cu o privire caldă şi ciudată.

- Cu mine vorbești? îi răspund vrând să par neinteresată de faptul ca m-a băgat în seamă.

- Mai e o altă Kath pe aici?

- Ce mai vrei să îmi faci de data asta? îl întreb referindu-mă la lucrurile urâte anterioare pe care mi le-a făcut. Adică mi-a pus piedică la sport când am făcut ora împreună, s-a contrazis cu mine când am avut o lecție deschisă la economie, m-a udat cu apă la înot și am alunecat pe gresie și multe altele.

- Păi cum am mai spus, vom fi colegi și putem să ne comportăm civilizat, nu? ridică din sprânceană și eu oftez.

- Mai bine taci.

- Mergem? mă întreabă zâmbind. Merg înaintea lui.

Intram în clasa şi ca de obicei proful trage chiulul. Alicia se uită la mine uimită ca merg cu Harry și îi dă un cot lui Teddy care se uită ciudat.

- Kath, ce oră avem după info? mă întreabă Harry, mă uit la el fără să-i răspund. Am ceva pe față? mă întreabă și mă panichez.

- Nu! Fața ta e perfectă! îi spun repede și mă întorc cu spatele la el să nu vadă că m-am înroșit. Alicia și Teddy râd de mine.

- Mersi, Kath.Totuși știi ce ora avem?

- Da, avem chimie. îi răspund zâmbind.

*
E deja seara și mă gândesc să fac o plimbare până la Coffee Time, poate aşa o să se ducă mai repede timpul liber. Merg încet și ajung. Încă nu am permis. Sunt în fața cafenelei. Îmi deschid telefonul și vad un mesaj de la mama. Vrea și ea cafea. Îmi este destul de frig. Mă uit pe mână și văd fulgi de zăpadă. A început să ningă și eu am doar un hanorac albastru pe mine.

Îmi beau cafeaua, îi iau mamei mele una la pachet și mă duc spre casă. Ninsoarea asta nu mai încetează. E din ce în ce mai deasă. Îmi e frig. Simt o lovitură și scap cafeaua pe jos.

- Omule, fii mai atent!

- E vina mea! răspund vinovată. Mă uit la omul pe care l-am lovit și îi văd acei ochi diavolești care te hipnotizează.