One More Chance

Capitolul 8

Capitolul 8: Plaja
-Blake-

Off..

De ce nu mi-a spus nimeni că a fi șef este atât de greu? Este practic imposibil să-mi termin toate treburile pe care le am de făcut într-o singură zi. Azi am avut o ședință cu personalul, o întâlnire de afaceri cu un colecționar de opere de artă din Europa și o lungă discuție cu consultanții mei în materie de opere de artă ce le putem adăuga la colecția din muzeu. A trebuit să mă întâlnesc și cu restauratorul de opere de artă profesionist pe care l-am angajat recent, dar am amânat pentru că am avut o urgentă ședință cu firma de pază.

Toate astea m-au ocupat toată săptămâna, dar singura parte bună din toate astea a fost că astfel am putut ignora mai ușor apelurile tatălui meu și ale lui Ryden. Iar ca bonus nu m-am mai gândit deloc la ruptura mea de Ryden și la sentimentele mele ciudate față de Dylan.

Totuși e prea mult...

-Angela, crezi că-mi poți aduce o cafea? întrerup eu liniștea din biroul în care mă aflu pentru ca fata să mă poată auzi din încăperea alăturată.

-Sigur! îmi răspunde ea după câteva secunde în care eu am așteptat, apoi zâmbesc mulțumită întorcându-mă la hârțogăraia pe care trebuie să o citesc, apoi s-o semnez.

-Aici. spune Angela intrând în birou lăsând ușa deschisă în urma ei.

Îmi așează cafeaua pe singurul colțișor liber de pe birou, apoi eu oftez extenuată luând ceașca și gustând din lichidul negru care este tare la gust.

-Mulțumesc, ești o salvatoare. spun, iar fata surâde frumos.

-Domnișoară Stone..

-Blake. Spune-mi Blake. o întrerup eu nepoliticos ce-i drept.

-Blake..se corectează ea.. A sunat domnul Ace și a vrut să știe dacă, și citez "mai ajunge în seara asta acasă sau o să se mărite cu biroul acela". zice fata iar eu îmi îndrept de data aceasta privirea asupra ochilor ei.

-Cât este ceasul? întreb eu sprijinindu-mi capul într-o mână simțind cum ochii mai au puțin și-mi pică-n gură.

-Este deja ora 10. spune iar eu îmi măresc ochii și-mi îndrept poziția în scaun rapid.

-Cât?! Doamne, Angela de ce nu mi-ai spus? Programul tău s-a terminat acum câteva ore. De ce nu ai plecat și tu? Cred că am rămas în clădire doar noi și paznicii. spun repede în timp ce mă ridic în picioare.

-Oh, dar stai liniștită! Nici eu nu terminasem rapoartele, iar mie nu-mi place să las treaba neterminată. spune și-mi zâmbește cald. Plus că nu te puteam lăsa aici singură. adaugă.

-Ești cea mai bună secretară pe care am avut-o vreodată. spun eu aproape fără vlaga privind-o cu admirație.

Nimeni din personalul meu nu ar face asta, înafară de Robin și Emilia pe care-i cunosc de o viață.

-Păi atunci hai să mergem. zic și încep să strâng hârtiile de pe masă, iar ea începe să mă ajute.

După ce sunt toate puse la punct îmi iau jacheta de piele cu care am venit și telefonul, apoi plec împreună cu Angela lăsând paznicii să-și facă treaba. Ne-am despărțit în fața muzeului unde ea și-a chemat un taxi eu mergând în parcare să-l aștept pe Robin să vină să mă ia. Numai că persoana care mă aștepta și totodată persoana care deține motocicleta din parcare este chiar cel de care încerc să mă separ de ani buni.