One More Chance

Capitolul 3

"Femeia nu face parte din categoria sexului slab. Ea este cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, umilință, credință și cunoaștere."

-Mahatma Gandhi

                                                                   Capitolul 3
                  -Blake-                  
                                         

Las rapid banii bărbatului din taxiul care tocmai ce m-a lăsat în fața vilei mele. I-am dat liber lui Robin pentru astăzi și chiar azi am avut cea mai mare nevoie de el. A trebuit să mă merg cu cămașa pătată de cafea prin văzul lumii care, pe deasupra, se mai și holbau la mine. Merg cu pași repezi și hotărâți spre intrarea în vilă, cu geanta pe umăr și demnitatea călcată în picioare. 

Intru în vilă precum un fulger. Îmi azvârl geanta de pe umăr nervoasă, în văzul Emiliei și al unei menajere ce tocmai ștergea praful din hol. 

-Blake, ești bine? Emilia întreabă cu ochii măriți, dar eu o ignor total și merg cu pași hotărâți spre ușa din partea cealaltă a casei care duce la piscina din spate.

O simt pe Emilia pe urmele mele, dar tot nu mă opresc. Mă descalț fugitiv când ajung lângă piscină, apoi sar fără să mă mai gândesc vreun pic la altceva. 

-Aah.. apa piscinei mi-a răcit cu totul corpul încins din cauza nervilor.

-Blake, ce ți-a venit? întreabă șocată și nedumerită femeia scundă.

Eu îmi bag capul sub apă pentru câteva secunde, apoi ies la suprafață și îmi îndepărtez apa de pe ochi, cu tot cu părul care mă deranja. Emilia așteaptă un răspuns coerent din partea mea, în timp ce ține mâinile în șold.

-Tocmai ce am fost lovită din plin de către Ryden Shelton. arunc bomba cea mare, apoi o privesc pe femeia ce se află pe marginea piscinei. Aaaaaaaaa! țipătul meu ascuțit a ieșit de undeva din lăuntrul meu, de undeva foarte adânc ce aștepta să iasă.

Iau o gură mare de aer, apoi mă scufund din nou unde îmi astup urechile în speranța că tot ceea ce se întâmplă este doar un vis urât.

***

-Povestește-mi totul până la cel mai mic detaliu. îmi ordonă practic Emilia atunci când îmi așează pe spate prosopul mare și alb adus de una dintre menajere.

Privesc în gol și dau din cap în sens negativ gândindu-mă la momentul acela.

-Nu am ce să-ți povestesc, Emilia. spun slab strângându-mi picioarele la piept, pe marginea piscinei.

-Cum arată? Ce ți-a spus? Ați vorbit?

Pun pariu că mai are o sumedenie de întrebări, dar eu nu pot răspunde la ele. Șocul pe care l-am avut atunci pe moment nu se compară cu nimic din ceea ce simt acum.

Ca și cum cineva mi-a dat un pumn zdravăn în capul pieptului și m-a lovit cu o piatră în cap. Privesc apa limpede din piscină și mai că îmi vine să urlu. E atât de frustrant încât îmi vine să-mi smulg părul din cap.

De ce?

De ce Universul își bate joc de mine? Am încercat de atâtea ori să îmi distrag atenția de la a-mi aminti toate acele momente cu el. Era atât de rece și totuși atât de cald, zâmbetul lui puteai să-l interpretezi în câte moduri puteai.

Îmi vine să râd din cauza modului în care ne-am cunoscut.

Flashback

Privesc împrejur, nici urmă de Monica. Toată adunătura asta de fandosiți fumați și nici urmă de roșcata aia nebună. Ar fi mai bine să plec de la petrecerea asta. Nu mi-au plăcut niciodată petrecerile date de cei din școala particulară la care merg, așa că asta va fi o scuză bună pentru Monica atunci când îi voi scrie un mesaj anunțând-o că am plecat.