Blake Stone, soarta a adus-o în frumosul și mereu însoritul Miami. Fascinația ei peste măsură în ceea ce privește arta a făcut-o să pună în aplicare visul ei insuflat de bunica sa decedată, propriul muzeu de artă. Frumoasă și deșteaptă, șatena a avu...
"Nimeni nu se poate întoarce în trecut pentru un nou început, însă cu toții putem începe astăzi să creăm un nou sfârșit"
- Maria Robinson
Capitolul 1 -Blake-
Privesc pe fereastra Range Rover-ului meu, casele mari si luxoase din cartierul Brikell Avenue, Miami. Robin conduce liniștit în timp ce eu încerc să-mi dau seama cum de am putut să-l las pe tata să se ocupe de mutarea mea în Miami. Oh, știam că va exagera, dar nici chiar în halul ăsta.
Oricât de mult îmi iubesc mașina și oricât aș vrea să o conduc eu, nu pot. Tata nu m-a lăsat să dau de permis. La dracu, am aproape 23 de ani, cât crede că mă mai poate controla? Răspunsul este mult prea evident. Până ce eu singură voi pune piciorul în prag și voi aduce o schimbare. Până atunci fac cum dictează el. Urăsc atât de tare asta, dar nu am ce face, banii sunt la el și cât aș vrea eu de mult să devin independentă, nu pot, din același motiv în ceea ce privește condusul, orgoliul lui masculin și instincul de dominație. Vrea să conducă el totul!
Revenind la condus, m-am obișnuit cu Robin, este un bărbat foarte manierat și politicos la cei 46 de ani ai lui, îmi este șofer încă din adolescență, provine din Anglia, iar familia lui este extraordinară și unită. Uneori îmi doresc să fi avut un frate sau o soră, sau pe părinți mai aproape de mine, dar așa mi-am petrecut toată viața. Am schimbat bonele pe bandă rulantă și oricât de adultă mă cred acum, încă nu pot recunoaște în fața părinților mei că eu le făceam viața un calvar acelor femei nevinovate, doar pentru atenția lor.
-În ce m-am băgat Robin? îl întreb eu pe bărbatul brunet de la volan, privindu-l prin oglinda retrovizoare.
-Nu cred că va fi așa de rău aici, domnișoară Stone, luați toate acestea ca pe un nou început. îmi răspunde el cu accentul său britanic care mă fascinează de fiecare dată.
El știe despre ce vorbesc. Cred că Robin și Emilia, bucătăreasa mea de când mă știu, mă cunosc mai bine decât proprii părinți. Le sunt recunoscătoare amândurora pentru toate sfaturile și încurajările pe care mi le-au dat în toți acești ani. Ei știu când sunt tristă sau fericită, pe când părinții mei divorțați nu-și pot da seama de nimic, nici măcar în apelurile video.
Robin intră pe poarta neagră larg deschisă, iar mie mi se taie răsuflarea din cauza fortăreței pe care tata se așteaptă să o numesc casă sau acasă. Cobor repede din mașină, fără să-l mai las pe Robin să-mi deschidă portiera, așa cum susține el că face un adevărat domn. Înghit în sec și-l privesc pe bărbatul înalt, îmbrăcat în costum, ce se află acum lângă mine.
-Asta clar este ceva! exclamă el uimit și mă privește nesigur așteptând reacția mea.
-Parcă zici că-i făcută din aur. bombăn eu frustrată, Robin surâzând la comentariul meu.
Revin cu picioarele pe pământ, apoi mai privesc o dată vila mult prea exagerat de mare. Mie imi plac lucrurile mai simple, nu atât de mari, m-am săturat să stau în locuri mari pentru că atunci mă simt la fel de singură pe cât sunt.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
