One More Chance

Capitolul 17

Capitolul 17
-Ryden-

Nu aș schimba nimic la acest moment. Liniștea somnului ei mă calmează, îmi calmează interiorul cel plin de nărav și orgoliu. M-am împiedicat singur în toți acești ani să nu mă întorc la ea, iar printr-o minune destinul mi-a adus-o aici în Miami. N-am crezut niciodată în treburi de genul: destin sau soartă, acum nu pot să mă mai pronunț cu exactitate.

În toți acești 6 ani, când m-am uitat în oglindă, am văzut decât un trup fără suflet ce încerca să rămână într-o iluzie creată chiar de el. Acum, și fără să mă pot uita într-o oglindă îmi dau seama că trupul îmi radiază atât pe dinăuntru cât și pe dinafară. Când am plecat, sufletul meu a rămas la Blake, i l-am lăsat în grijă sperând că poate o voi regăsi, iar totul va fi bine. Nu a fost așa, regăsirea noastră a fost cu năbătăi, sufletul meu era încă la ea, dar când ne-am sărutat pentru prima dată după atâta amar de vreme, am prins speranță și curaj.

Faptul că o am acum în brațe mă face să mă simt puternic, regăsit, complet. Mi-a redat sufletul și fericirea. Blake e fericirea mea, iar acum nu îmi mai este greu să admit că o iubesc.

La dracu, o iubesc până la cer și înapoi, cu toată forța mea interioară!

Nu sunt o persoană ce-și poate exprima sentimentele cu ușurință, mi-am privit mama murind de pe o zi pe alta, iar eu trebuia să fiu puternic pentru ea, se baza pe mine că voi fi bine, se baza pe mine că voi găsi calea cea bună de unul singur. Nu mi-am putut arăta adevăratele sentimente atunci când o vedeam pe ea stafidindu-se din ce în ce mai mult stând pe patul de spital, îmi înghițeam lacrimile de puștan și mergeam mai departe. Acum nu mai sunt un puștan.

O țin în brațe încă de aseară, am putut dormi doar câteva ore, în restul timpului am privit-o. Pe la mijlocul nopții m-am dezbrăcat și eu de hainele incomode, astfel am putut simți mult mai bine pielea ei catifelată. Nu pot spune că această canapea este cea mai confortabilă din lume, dar fără ea nu aș fi putut să o simt astfel pe Blake. 

Nu am făcut-o. Apetitul meu sexual este peste limite chiar și în acest moment. Încerc să ignor eroic umflătura din boxeri, încerc să nu stric acest moment al dimineții pe care l-am visat în continuu 6 ani de zile. Pe atunci era o puștoaică ce mă vrăjise fără pic de efort, dar acum lucrurile s-au schimbat, dar nu pot spune că nu mă mai simt vrăjit de frumusețea ei. Este atât de liniștită când doarme. Acum nu mă mai poate contrazice în tot ce spun. Încep să rânjesc ca un fraier la gândul că, de fapt asta mi-a lipsit în tot acest timp. Mi-a lipsit persoana care îmi putea face față, care îmi putea ține o prelegere de ore în șir despre greșelile și problemele mele fără ca măcar să aibă pic de remușcări. 

Privind în trecut, pot spune că nu sunt mândru de acțiunile mele, dar apoi reevaluez situația și-mi dau seama că eu am cunoscut-o pe Blake în trecut, nu acum. Cu siguranță că lucrurile ar fi fost altfel dacă ne-am fi întâlnit pentru prima dată acum, când amândoi avem capul pe umeri și picioarele pe pământ.

Un mic geamăt scos pe gura aceea mică și ispititoare îmi face corpul să vibreze. Mă uimește chiar și acum efectul ei asupra mea. Nu am putut niciodată înțelege cum face asta, dar cert este că nici nu vreau să aflu. Se simte mult prea bine.

Blake se mișcă la pieptul meu, iar asta mă face să inspir adânc și să expir cu greutate. Doamne, poate părea mai fragilă de atât? 

-Ryden? șoapta ei îmi mângâie timpanele, dar încerc cât de tare pot să nu gem.

Pleoapele ei încearcă să se deschidă, iar după ce ochișorii săi albaștri se obișnuiesc cu lumina slabă din încăpere, își ațintește privirea asupra mea. O privesc și eu la rândul meu încercând din răsputeri să nu fac vreo mișcare greșită, dar impulsul de a o strânge mai tare în brațe este mult mai puternic. Îi sărut fruntea delicat, iar palmele sale reci se așează pe abdomenul meu neacoperit.