One More Chance

Capitolul 21

Capitolul 21

-Blake-

Îl privesc pe Ryden cum încearcă să-și țină în frâu sentimentele. Probabil e furios pe mine, mai ales că am acceptat să rămânem la cină, dar John chiar încearcă să-și împace fiul, iar Linda este o femeie care deși nu l-a cunoscut niciodată pe Ryden știe mai multe lucruri despre el chiar și decât mine.

Linda m-a răpit în bucătărie și pentru asta i-am mulțumit cât am ajutat-o cu cina, devenea mult prea greu de respirat printre cei doi masculi. Chiar dacă nu vrea să recunoască, Ryden avea nevoie de asta, să-și revadă tatăl, să vorbească cu el.

-De cât timp suntenți împreună? vocea caldă a Lindei îmi distrage atenția de la puiul din cuptor care e aproape gata.

-Nu de mult, însă îl cunosc din adolescență. răspund parcă trezită la viață, după care zâmbesc cu gândul la el cel de dinaite, cu geaca de piele, bocancii uzați și motocicleta nelipsită din peisaj.

-Mă bucur să te cunosc în sfârșit. John mi-a povestit multe despre tine și cât de mult l-ai ajutat.

-Am făcut ce am crezut că e mai bine. spun către femeia ce mă privește zâmbind simțind o oarecare căldură venind din partea ei.

-Mă bucur că ai făcut-o, altfel nu aș mai fi fost astăzi aici, atât de fericită lângă John. spune, după care scoate puiul din cuptor, femeia dându-mi de gândit.

Numai dacă Ryden ar vedea câte lucruri bune se află în jurul lui așa cum le vede ea.

***

Cina a luat sfârșit în cele din urmă. Ne-am luat la revedere de la Linda și John, după care am urcat în mașină alături de Ryden.

Îi simt privirea asupra mea după minute bune de condus în liniște. Nu am vrut să deschid niciun subiect pentru că nu sunt sigură de reacțiile sale. Nu că mi-ar fi frică de el, însă urăsc să fim certați. Prefer să fiu tăcută pentru un timp.

-Mulțumesc. glasul său mă face să tresar pe scaunul din dreapta.

-Pentru ce?

-Pentru tot, pentru că ai fost alături de mine. Pentru că deși nu-mi place să recunosc, mi-a fost dor de tata. sinceritatea din vocea lui îmi încălzește inima.

Dragul meu, Ryden. Cât mă bucur să aud asta.

Zâmbesc slab către el, acesta privindu-mă din când în când. Nu știu de câtă vreme nu m-am mai simțit atât de împăcată cu mine.

-Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. șoptesc în cele din urmă crezând că el nu m-a auzit, însă mașina se oprește brusc pe marginea șoselei.

Îl privesc încurcată pe Ryden, însă nu apuc să întreb ceva pentru că buzele sale le acaparează flămând pe ale mele.

Senzația asta, fiorii ăștia, gustul acesta. Nu vreau să mi le scot din sistem vreodată. Nu mai vreau să fiu departe de bărbatul ăsta vreodată. Mă face să mă simt vie, iubită, femeie. Cum am putut rezista fără el atât amar de vreme?

-Ryden.. mormăi printre sărutări, însă el nu încetează vreo secundă, asta amuzându-mă și mai tare.

-Niciun cuvânt, Blake. mârâie el în barbă.