One More Chance

Capitolul 9

Capitolul 9: Rezist
-Ryden-

"-Am să te recâștig, Blake!

-N-o face! Pentru că dacă o faci, tot ce vei obține va fi și mai multă suferință în sufletul meu. "

-Aahh! strig nervos și arunc sticla de băutură în peretele din fața mea.

Cum a putut spune asta?

Papagalul ăla e de vină. El i-a împuiat capul cu prostii de genul ăsta. Acel.. Dylan. Îh! Mi se face scârbă și când îi gândesc numele ceea ce nu știu cum de este posibil pentru că sunt beat. Beat criță. Nu am mai băut așa de mult, de când m-am culcat cu aia atunci, nu-mi pot aduce aminte numele ei, pun pariu că Blake îl știe.

Acela a fost doar un moment de slăbiciune, sună penibil chiar și fără să o spun cu voce tare ceea ce sunt sigur că dacă o fac, voi răstălmăci cuvintele.

Mă certasem cu Blake pe un subiect total..banal pentru ea. Acum dacă stau bine să mă gândesc, a meritat cearta aia. Faptul că am reușit performanța de "a adormi" unul dintre "prietenii" ei libidinos de bogați și înfumurați, m-a făcut să mă simt mult mai bine atunci, dar după.. Blake a început o ceartă pe tema asta. Îmi aduc aminte și acum cât de nervoasă era. Am făcut ceva ce m-a făcut să regret după aceea. Am pus-o să aleagă. Între mine sau viața ei de bogătan.

Practic am insultat-o pe față, eu știind deja că ea nu este genul acela de persoană chiar dacă așa era mediul în care s-a născut. M-am înjurat mult timp pentru cuvintele alea spuse la nervi, dar am plătit cu vârf și îndesat. Ea mă întrebase cine sunt eu să o pun să aleagă, iar aceea era chiar o întrebare bună. Cine eram eu? Un tip ce avea tatăl în închisoare și un motor cu care-și făcea viața. Practic un nimeni pe lângă ea.

Am înșelat-o în noaptea aceea. Nu am avut scuză, nu am avut nimic de reproșat tuturor cuvintelor sale de după clipa în care i-am mărturisit cu inima mică precum un purice, ceea ce făcusem. Dar ea m-a iertat. Cu toată nerozia din mine m-a iertat.

M-a omorât cu bunătatea și înțelegerea ei, m-a făcut să-mi pierd mințile din cauza corpului ei atât de apetisant și neatins, m-a îngropat atunci când mi-a spus pentru prima și ultima dată un clar "Te iubesc!". De atunci nu am mai auzit cuvintele acelea din gura ei.

Probabil îi spune în fiecare seară înainte de culcare acelui papă-lapte cât de mult îl iubește și-l adoră.

-Turbez! strig nervos și dau cu pumnul în podeaua pe care stau așezat de când am ajuns acasă.

-Ryden, ce Dumnezeului faci aici?! vocea Briannei îmi umple urechile după ce ușa biroului se deschide și o descoperă pe femeie îmbrăcată destul de elegant, poate prea elegant pentru ora două dimineața.

Sunt eu beat, dar nu prost.

-Ce mai vrei și tu?! mă restesc la ea încercând să-mi feresc ochii de lumina puternică a becului pe care tocmai l-a aprins.

-Vreau să știu de ce ești beat. se apleacă ea spre mine cu vocea mult mai caldă de această dată, o căldură falsă.

-Ieși de aici! mă răstesc din nou la ea atunci când încearcă să-mi cuprindă fața cu palmele ei.

-Nu ies până nu-mi explici. zice și se ridică în picioare cu mâinile la șold.