One More Chance

Capitolul 5

"Oamenii-s în beznă, nu știu ce să facă,
Avem un felinar, se stinge și el parcă;
Încet îmi întind mâna, sper să fii lângă mine,
Aș vrea doar să fiu în întuneric cu tine."

-Greg Brown, "În întuneric cu tine"

Capitolul 5: Durerea aceea
-Blake-

Privesc în gol de ceva timp. Simt cum Dylan se holbează la mine, iar asta mă face să-mi îndrept atenția asupra lui. Mă analizează stând relaxat pe fotoliul confortabil de piele din biroul meu. Nu pot spune același lucru și despre scaunul pe care sunt așezată, mi-a amorțit fundul de cât am stat așezată pe el. 

-Ce? îl întreb dintr-odată sărind în picioare și făcând doi pași spre el, după care încep să mă sprijin de birou.

-Nimic. Nu am spus nimic. zice el zâmbind pe sub mustăți, iar asta mă face să zâmbesc în colțul gurii.

-Dar vrei să zici ceva. spun în timp ce-mi încrucișez brațele la piept, iar Dylan se așează mai bine pe fotoliu. Spune! îl îndemn, iar el oftează și întinde mâna spre mine.

Îl privesc nesigură pentru o secundă, dar după îi accept mâna și Dylan mă trage în poala sa, asta făcându-mă să zâmbesc la el. Îmi poziționez brațele pe umerii săi și inspir adânc știind că urmează o discuție pe care nu vreau să o port.

-Aseară. spune scurt, iar eu strâmb din nas.

Dylan oftează și încearcă să continue.

-Știu că ți-a fost greu să-l vezi cu femeia aceea, dar mai știu că nu doar din cauza asta ai fost îngândurată toată seara și bosumflată toată ziua. mă anunță el, iar eu încerc să-i zâmbesc ca să demonstrez că se înșeală, dar eșuez. Sunt eu, Blake! Dylan care a fost mereu lângă tine, Dylan care nu te-a lăsat să înnebunești după moartea Elorei și Dylan care te cunoaște mai bine chiar și decât tine. Spune-mi ce ai pe suflet, pentru că așa..face o pauză privindu-mă fix în ochi în timp ce arată cu degetul arătător spre fața mea.. Nu se mai poate!

-Mă tot gândesc la ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu m-ar fi părăsit. Știu că nu este sănătos ceea ce fac, dar pentru o perioadă destul de lungă nu m-am mai gândit la Ryden și acum că ne aflăm amândoi din nou în același loc mă face să-mi pierd mințile. mă confesez în fața prietenului meu cu o ușoară tremurare în glas, iar el o remarcase destul de bine.

-Ce ați vorbit în baie? Nu ai apucat să-mi spui aseară pentru că tatăl tău a apărut cu viitoarea lui soție și tipul ăla de care o să-mi povestești mai târziu.

-Nu am vorbit prea multe. Nu voiam să stau prea mult prin preajma lui. Doar mi-a spus că i-a fost dor de mine și că vrea să luăm masa împreună, să discutăm despre "viețile noastre". spun și mimez ghilimelele de rigoare. Când am dat să plec a vrut să te menționeze, iar asta m-a înfuriat. Este atât de frustrantă toată situația asta! zic eu cu tensiunea crescută și respirația greoaie.

-Este gelos. spune Dylan, iar eu îl privesc ușor încruntată, zâmbind în colțul gurii.

-Zici tu? 

-Te rog, Blake! Se uita la mine de parcă ar fi vrut să mă bage într-un coșciug și să mă arunce pe fundul oceanului. Sunt sută la sută sigur de asta. îmi spune el și îmi dă o șuviță de păr după ureche.