One More Chance

Capitolul 22

Capitolul 22
-Blake-

-Cât o să mai continui cu asta, fetițo? Nu-ți amintești cât rău ți-a făcut? Cât de mult ai suferit? Ce va crede Dylan când va afla?

Vocea mamei îmi deranjează timpanele de ceva vreme deja, așa că hotărăsc să ignor zgomotul până are să termine cu tot circul ăsta.

Sunt trează de mai bine de 24 de ore. Nu am putut dormi cum trebuie după propunerea lui Ryden, nu i-am putut răspunde pe loc la cererea lui, mi s-a părut mult prea deplasată, dar el mi-a cerut să mă gândesc așa că asta am făcut și..nu. Nu am ajuns nicăieri.

Este ora cinci după-amiaza, doar ce am ieșit dintr-o ședință importantă și m-am mai trezit și cu femeia asta pe capul meu care mi-a trântit în față o revistă de scandaluri, eu și Ryden fiind pe prima pagină. Ne-au prins bine, trebuie să recunosc, dar nici că am încercat să ne ascundem. Este o poză făcută chiar de aseară când m-a lăsat în fața casei mele, când m-a sărutat. Acel sărut a fost cea mai dulce promisiune pe care am gustat-o vreodată, aș vrea să zâmbesc cu gândul la el, însă vocea mamei îmi perturbă pacea sufletească.

-Tu măcar mă asculți, Blake? revoltată, la fel ca în momentul în care a pășit aici, mama își flutură o mână prin fața ochilor mei.

Nu pot să nu observ ținuta ei elegantă, un costum de culoare verde-smarald ce îi scoate în evidență ochii. Părul prins lejer într-un coc la spate, bijuteriile nelipsite din tablou. Mama mea deși de o vârstă înaintată, este încă o femeie atrăgătoare. Păcat că temperamentul ei nu s-a domolit odată cu anii.

-Te aud foarte bine, mamă. spun calmă pentru început așezându-mă mai bine în scaunul meu. Țin să îți amintesc că ultima dată când am discutat despre acest subiect tu m-ai întrebat pe cine iubesc, iar eu îl iubesc pe Ryden. spun tare și clar. Sunt adult, îmi iau propriile decizii, iar asta. spun și arăt spre revista ce mi-a trântit-o în față cu puțin timp în urmă. Asta vei vedea de acum încolo, așa că obișnuiește-te! fiind de data aceasta eu cea revoltată.

-Cum rămâne cu Dylan?

-Dylan a ales să plece. M-a pus să aleg între el și Ryden. Se pare că l-am ales pe Ryden. Îl iubesc pe Dylan, însă el este cel mai bun prieten al meu sau a fost. Nu-l condamn că a plecat, poate că îi e mai bine fără mine. Nu neg, îmi este dor de el și aș da orice să revenim la cum eram, însă nu-l pot obliga să se întoarcă la mine știind că nu-i pot oferi mai mult decât prietenia mea. spun către mama mea care e aproape stupefiată de vorbele mele. Înima mea e la Ryden, mereu a fost acolo, iar dacă tu nu accepți este problema ta pentru că m-am săturat să vă fac pe plac ție și tatei.

Aproape că îmi dau lacrimile când îmi termin discursul, însă le păstrez pentru mine. Mama nu mă înțelege, nu a făcut-o niciodată și nu am pretenția să o facă de acum. Vreau doar să știe că am obosit. Am obosit să le fac pe plac, să joc după cum cântă ei. Înțeleg că mama este de partea lui Dylan, însă va trebui să se obișnuiască cu ideea.

-Am vorbit cu el. glasul ei este mult mai calm de această dată.

Nu trebuie să întreb despre cine vorbește.

-Mi-a spus că are de gând să se stabilească în Franța definitiv. Restaurantul îi merge foarte bine și a întâlnit o franțuzoaică care se pare că este o scriitoare de succes.

-Vezi?! surâd eu către femeie. El este bine mersi, acolo, departe de mine și de drama mea. Își vede de viață, iar asta plănuiesc să fac și eu.

-Nu îți este dor de el?

-Ba da. spun învinsă. Îmi este extrem de dor, dar așa a fost să fie. continui privind în gol.

Cu tot răul spre bine.

***

-Blake, domnul Shelton te așteaptă. glasul secretarei mele mă face să mă ridic rapid de pe scaun.

Îmi iau geanta pe umăr și îi mulțumesc Angelei din priviri.

-Te descurci tu aici? o întreb eu pe fugă.

-Nicio grijă! spune chiar înainte să ies din muzeu lovindu-mă de corpul masiv al lui Ryden.

-Hei! mă salută el cu zâmbetul pe buze.

-Hei! Mergem? întreb eu nerăbdătoare, iar el doar dă din cap și-mi cuprinde mijlocul conducându-mă spre limuzină.

Îmi deschide ușa permițându-mi să intru prima, apoi el.

-Arăți minunat. mă complimentează el, iar eu îl sărut scurt pe buze după care îl șterg de ruj zâmbindu-i.

-Mulțumesc, nici tu nu arăți mai prejos, domnule Shelton. îl complimentez eu.

-Scuză-mă că te-am luat pe nepregătite, însă am fost informat după-amiaza aceasta despre eveniment. șopteste el în scobitura gâtului meu, după care depune câteva sărutări.

-Este o strângere de fonduri, e o cauză bună, în plus, cum ne puteam face relația oficială mai bine decât în acest mod? spun după care îmi sprijin capul de umărul lui tare.

-Cred că sărutul nostru de pe prima pagină de azi a fost destul de clar. meditează el, iar eu îl lovesc cu pumnul în joacă.

-Ieșim în societate, o să fie oficial. adaug, după care el se foiește puțin pentru a-mi cuprinde bărbia cu degetele sale reci.

-Atunci foarte bine, vreau ca toată lumea să știe că ești a mea, Blake. mârâie el, după care își lipește buzele de ale mele.

Omul ăsta nu are leac. Este aiurit, este posesiv, este al meu. Doar al meu. Iar eu a lui. Așa cum i-am spus și mamei, inima mea este la el și nu o mai vreau înapoi pentru că de data aceasta am încredere că el va avea grijă de ea așa cum se cuvine.

Evenimentul nu a durat mult, însă a fost atât de plictisitor. Discuții peste discuții, afaceri peste afaceri și toate cele. Eu și Ryden ne-am hotărât să lăsăm o sumă onorabilă pentru strângerea de fonduri și să ne cărăm. Se pare că niciunul dintre noi nu agreează acest anturaj simandicos.

-Te-ai mai gândit? aud vag glasul lui Ryden când eram cât pe ce să adorm în brațele lui.

-La ce? răspund ca prin vis fiind prea obosită să-mi dau seama la ce se referă.

-Dacă te muți cu mine, somnoroaso. spune el amuzat dându-și seama probabil de starea mea.

-M-am gândit și cred că asta ar fi o idee excelentă. spun eu după care fac un efort să-i pot privi expresia feței.

-Serios?

Pare surprins.

-Vorbesc foarte serios. spun după care îi zâmbesc sincer, el aplecându-se pentru a mă săruta.

Trăiesc pentru sărutările astea, acum știu. El mă face fericită, iar eu sunt dispusă să risc tot.

-Nu îmi frânge inima. îi șoptesc având frunțile lipite, iar el mă mai sărută încă o dată.

-Promit. șoapta lui e ultimul lucru pe care-l aud pentru că simt cum somnul mă ia.

Mi-a promis!

*****

Nou capitol, noi provocări. Credeți că Ryden se va ține de promisiune?

Roxx