One More Chance

Capitolul 13

Capitolul 13: Alegi sau pierzi
-Blake-

-M-ai adus într-un parc de distracții?

Gura mea a luat-o pe dinainte și a pus întrebarea asta stupidă. Normal că e un parc de distracții! Este singurul loc în care nu m-a adus. Încă are speranțe și nu-l condamn, chiar și eu m-am pierdut cu firea pentru o clipă. Acum înțeleg. Tot ce simte el este o iubire din egoism, vanitate, nu o iubire adevarată așa cum fata prostuță din mine a crezut. Tot ce vede el, tot ce dorește el cu ardoare este să mă "câștige", nu să mă facă să-l iubesc. Dar partea proastă din toate astea este că...

Deja îl iubesc. Nu-mi pasă de toate astea, de defectele lui. Cel mai mult îmi doresc să-și scoată la suprafață personalitatea fragilă și plină de suferință pe care știu că o are  și să mă lase să-l ajut, să-l repar.

Flashback

-Un parc de distracții? Așa impresionezi tu toate fetele, Shelton?

-Știi, ești enervantă când strici surprizele oamenilor! spune cu vocea lui fermecătoare, groasă, atât de fină în urechea mea.

-Mi s-a mai spus. comentez eu, apoi încerc să mă desprind de strânsoarea mâinilor lui, dar se pare că șoldurile mele au lacăt ceea ce mă frustrează.

Atingerea lui mă frustrează.

Mă întoarce cu fața spre el, ochii mei analizând gâtul lui, mărul lui Adam fiind destul de proeminent. Când privirea mea ajunge în sfârșit pe chipul lui, mă opresc la buze. Nu-l pot privi în ochi, mă intimidează prea tare. Nu vreau să vadă că mă emoționez în preajma lui, se presupune că sunt "dură".

-Să mergem, prințeso! mă trezește el din visatul cu capul în nori, iar eu doar zâmbesc și mă las trasă de el începând să rând când văd că ne apropiel de montagne-russe.

EndFlashback

-Te lași pe mâna mea, Blake, sau nu?

Oftez prelung. Bineînțeles că mă las pe mâna lui, asta am făcut tot drumul până aici.

De ce am senzația că istoria noastră se repetă?

***

-Acum că suntem aici... prelungesc eu ultimul cuvânt în timp ce admir priveliștea nocturnă din roata mare, în acest moment aflându-ne la cea mai mare înălțime. Îmi poți spune motivul pentru care m-ai adus tocmai în Little Havana pentru acest parc de distracții? Pentru că m-am plictisit să mă prefac că ziua asta a fost una normală.

-Hai să admirăm prive..

-Ryden! mă răstesc eu la el privindu-l urât.

El oftează învins și încearcă să-mi îmblânzească privirea, dar acum nu mai are nicio șansă.

-Adevăratul motiv pentru care ne aflăm aici este.. zice dar se oprește o clipă pentru a lua o gură de aer, mă întreb de ce este așa emoționat? Am vrut să ne detașăm de ceilalți pentru că vreau să te întreb ceva. De fapt să îți cer o favoare. spune rapid iar eu mă încrunt acum nedumerită în timp ce strâng în jurul meu sacoul lui pe care mi l-a dat deoarece începuse să-mi fie frig.

-Ok, despre ce este vorba? întreb cu glas calm vrând să aflu mai multe.

-Știi..eu. Ah! Poți veni cu mine să-mi văd tatăl? o spune el deodată luându-mă prin suprindere după toată bâlbâiala lui.

Ochii mi s-au mărit și sunt puțin în ceață. Adică el încă nu a vorbit cu John?

-Oh..Ryden!