One More Chance

Capitolul 4

"Viața este un trandafir: fiecare petală este o iluzie, iar fiecare spin este o realitate"

-Alfred de Musset

Capitolul 4
-Blake-

-Nu te mai învârti de colo-colo, Blake. O să faci o gaură în podea. vocea amuzată a lui Dylan mă face să mă opresc în mijlocul sufrageriei și să-l privesc.

Prietenul meu brunet cu ochii albaștri nu are nicio grijă. Îmbrăcat la costum, Dylan stă relaxat pe fotoliul din piele neagră și-mi zâmbește ca unui copil de șase ani. Privirea mea agitată îl face să se ridice de pe fotoliu și să vină spre mine.

-Totul o să fie bine, iubito! Doar fi tu însăți acolo. mă încurajează el în timp ce-mi mângâie brațele de sus în jos.

-Dylan, dacă îmi mai spui vreodată iubito când sunt agitată, jur că te voi plezni. îl ameninț eu privindu-l pe bărbat în ochi, iar el pur și simplu râde slab și se oprește din a-mi mângâia brațele, acum mâinile sale mi le cuprind pe ale mele destul de strâns.

-Hei! Încerc să-ți distrag atenția. se justifică el, apoi își privește ceasul de la mână. Cred că ar fi bine să mergem la muzeu, trebuie să ajungem mai devreme, îți amintești? întreabă el și asta mă face să-i zâmbesc nervoasă.

-Oh, mersi Dylan! Chiar uitasem! sarcasmul meu îl face să râdă ceea ce e bine, asta mă face să-mi mai relaxez mușchii încordați.

-Crezi că vor veni? întreabă Dylan după câteva secunde lungi în care doar ne-am privit unul pe celălalt în ochi.

-Cine? mă încrunt eu neștiind la cine se referă.

-Părinții tăi. îmi răspunde scurt. Știi că tatăl tău nu mă suferă, iar mama ta a dat semne la ultima noastră întâlnire că vrea să ne căsătorească. Ști că o susțin pe mama ta cu toate forțele, dar sunt prea tânăr să mă leg cu tine de cap. Nu cred că ți-aș face față, belea mică ce ești. glumește el și-mi pupă nasul scurt, iar eu îmi dau ochii peste cap.

-Nu prea cred că vor ajunge. N-au avut timp de mine toată viața, de ce ar veni acum? Totuși Angela le-a trimis și lor invitații. În plus, de când îți pasă ție de ce crede tata și de intențiile mamei? îl întreb ridicându-mi o sprânceană în timp ce-i așez mai bine cravata neagră pe care o poartă.

-Îmi pasă de toate astea încă de când i-am întâlnit prima dată la nunta verișoarei tale. mă lămurește el serios, apoi un zâmbet uriaș răsare lăsând la iveală dantura sa perfectă.

-Ești așa un mincinos! îl împung eu în joacă, în umăr, iar el doar îmi prinde fața în palmele sale și mă obligă să-l privesc în ochi.

-Blake Stone, vrei să te măriți cu mine? întreabă el pe un ton ceremonial, iar eu îi zâmbesc încercând să nu izbucnesc în râs, apoi privesc ceasul de la mâna lui.

-Oh..aș vrea atât de mult, Dylan Ace. zic cu părere de rău falsă. Dar ști, am un muzeu de inaugurat. spun de data aceasta cu mai mult entuziasm în timp ce-i îndepărtez mâinile de pe obrajii mei, iar el dă din cap în sens negativ zâmbind.

-Vei mărturisi odată și odată, Blake! mă avertizează el cu un aer dramatic.

-Ce?

-Că mă vrei! îmi zice, iar eu râd scurt.

-Ai vrea tu, Ace! Acum să mergem, în ritmul acesta vor ajunge invitații înaintea noastră. spun prinzându-l de braț pe iubăreț, trăgându-l după mine până la ieșirea din vilă.