Capitolul 8- Oops, detenție!
Merg in spatele directoarei, langa mine fiind Harry si Thom care isi arunca priviri acide. De ce mi se intampla mie asta? Sunt prinsa la mijloc in bataia cu mancare. Doar Thom si iub... adica Harry au fost implicati. Trebuie sa fac cumva sa o scot la capat si de data asta asa cum am reusit si pana acum, iar daca nu va fi intocmai astfel macar voi stii ca am incercat.
- Luati loc.
Biroul pare chiar mai infricosator decat pana acum, devenind brusc parca neincapator, prea mic pentru 4 suflete aflate in razboi. Tablourile colorate sunt inghesuite intr-un mod aproape grosolan pe peretii de un alb murdar. Clar nu imi place locul asta! Felul in care femeia asta ne fixeaza cu privirea ei nemiloasa pe mine si pe ceilalti doi ma sperie, nu am suportat-o niciodata cu toate ca ea are o parere buna despre mine; cel putin asta m-a facut sa cred.
- Bun. Asadar, cine a inceput?
- Harry a venit pe la spatele meu si...
- Thom a aruncat cu salata aia in mine, apoi...
Asa de imaturi! Sincer, nu imi dau seama care dintre ei se comporta mai aiurea acum. Poate ca o sa vina un moment in care vom rade de asta, dar sigur nu prea curand.
- Mai incet, nu inteleg nimic. Nu vorbiti unul peste celalalt. Dati dovada de educatie si putin bun simt, va rog. Nu ma faceti sa imi pierd timpul. Melody, tu ce ai de spus?
- Eu... nu stiu...
- Ea nu are nicio vina. zise Harry pe un ton mai relaxat.
- Da, asa e. Mel nu a facut nimic gresit, doar era la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. adauga Thom.
Situatia se imbunatateste pentru mine. Cel putin asa pare.
- Bine, acum ca am stabilit asta sa discutam si despre pedeapsa. Detentie. Doua zile cred ca sunt de ajuns. Incepeti de maine, dupa ore.
Oh, nu! Harry si Thom in aceeasi incapere?Nu e bine,nu,nu! Macar nu vor fi singuri, corect? Asa-i?
- Mai merge si altcineva la detentie? intreb eu, gandind cu voce tare.
- Anul scolar abia a inceput. Nu au mai fost si alte incidente, motiv pentru care nu am aplicat pedepse disciplinare.
Pe scurt ar fi putut spune doar "Nu." dar are impresia ca aerul asta de desteapta o face sa para mai interesanta. Da' de unde?! In fine, asta nu e bine si e numai vina sosului ala dubios! De fapt, hai sa fim sinceri si sa nu dam vina pe sos. Eu sunt de vina, daca nu stateam langa Thom la masa nimic nu s-ar fi intamplat, si totusi...
- Acum ca am clarificat lucrurile, sunteti liberi. Incercati sa stati departe de probleme, pentru binele vostru.
- De fapt, si eu sunt vinovata. Apreciez ca mi-ati luat apararea baieti, dar si eu trebuie sa fiu pedepsita.
Habar nu am ce fac acum. Incerc sa indrept lucrurile si sa schimb ceea ce ar fi urmat sa se intample daca as fi tacut, daca nu as fi spus nimic, in special acel ceva care ar putea schimba totul.
- Melody, tu esti una dintre cele mai bune eleve ale liceului nostru. Perioada detentiei coincide cu pregatirea pentru concursuri, dar nu imi dai de ales. Ramane deci cum am stabilit: voi trei, de maine, dupa ore, sala 34. Va va prelua un profesor raspunzator de voi. Acum puteti merge la ora.
- De ce ai facut asta? imi zise Harry imediat ce am iesit din biroul directoarei in care sper ca nu voi mai ajunge prea curand.
- Mai am multe lucruri de incercat si printre ele e si detentia.
- Poti sa minti mai bine de atat, Mel.
- Dar nu mint, Thom.
- Pe tine cine te-a bagat in seama? Du-te si mananca-i cascavalul lui Jerry.
Thom ma privi usor nesigur, intrebandu-ma fara a se folosi de cuvinte daca voi fi bine dupa ce el pleaca. Cine e mai destept cedeaza, ma bucur ca si-a dat seama. I-am zambit, de parca si aveam vreun motiv, asta facandu-l sa se indeparteze, nu inainte insa de a-mi spune:
- Ma duc la ora, Mel. Ne vedem dupa scoala.
- Nu e suficient ca ti-am invinetit ochii? Ce mai trebuie sa fac ca sa intelegi ca voi doi nu va vedeti?!
- Ne vedem dupa ore, Thom. Du-te, ai intarziat destul. zic eu accentuand intr-un mod nefiresc primele doua cuvinte, fara sa imi dau seama ca imi pun in pericol prietenul.
- Harry, inceteaza sa te mai comporti asa!
- Las-o balta, Melody. Nu imi spui tu mie ce sa fac.
- Credeam ca esti destul de mare incat sa stii cum sa te porti. Un copil de 5 ani te-ar face de ras la capitolul asta.
- Nu mai spune! Eu macar sunt major, da? Tu te duci si o intrebi pe maica-ta ce sa faci si de care prajitura sa iti iei.
- Esti un porc! Ce tot spun? Asta e o jignire adusa porcilor. Ia stai putin.
- Ti se pare ca plec undeva?
- De unde stii ca nu am inca 18 ani?
- Stiu, nu conteaza de unde.
- Ai... ai intrebat de mine?
- De ce crezi ca as face-o?
- Tu sa imi spui.
- Du-te daca mai vrei sa prinzi ceva din ora aia de mate.
- Tu nu vii?
- De ce intrebi? Ai vrea sa vin?
- Nu. Doar intrebam.
- Cum spui tu. Vrei sa mergi cu mine?
- Adica... sa chiulesc?
- Aproape uitasem ca tu esti o tocilara.
- Unde mergem?
Mai avem 3 ore, pe care le-as putea recupera cu usurinta. Deci, nu vad de ce nu.
- La mine acasa.
_________________________________________________________
♥ Deci e gata un alt capitol. E putin mai scurt, putin mai mult de fapt, dar scriu in functie de cat de mult imi permite timpul. Il postez astazi intrucat maine plec la 9 de acasa si mai ajung abia dupa ora 8. Cum spuneam, sunt prea multe lucruri de rezolvat si timpul imi este insuficient. Dupa cum cred ca ati observat am shimbat numele povestii din " Say something :/ " in " Say Something(1)- The beginning " pentru ca da, va avea si o continuare. Nu ca as avea de gand sa finalizez inca de pe acum prima parte, doar ca deja am in minte cum vor sta lucrurile.Va multumesc mult ca cititi si ramane valabil ce am spus in legatura cu dedicatiile: daca vrea cineva sa imi spuna intr-un comentariu/mesaj. Daca va place ce am scris lasati un vot/o parere, conteaza mult pentru mine. Love you all!! ♥
CITEȘTI
Say something(1)-The beginning |În curs de editare|
Novela JuvenilCum să salvezi o viață? Printr-un sărut dătător de speranță, printr-un sărut care îți oferă timpul de care ai nevoie pentru a ajunge la liceu chiar şi cu numai câteva minute înainte de terminarea primei ore pentru a putea să îți ceri scuze că a...