Say something(1)-The beginning |În curs de editare|

Capitolul 14- Adio, singurătate!

Capitolul 14- Adio, singurătate!

Am simtit niste buze calde care imi dezmierdau gatul ce imi pulsa. Si acele doua maini ma trageau mai aproape. O voce cunoscuta mie imi sopti ceva la ureche:

- Ti-a fost dor de mine?

- Ce...? Harry? spun eu usurata, intorcandu-ma cu fata inspre el.

- Da' cine credeai ca sunt? Asteptai pe altcineva? Ma inseli deja?

- Nu esti amuzant. M-ai speriat!

- Nu asta aveam de gand.

- Parca noi doi am vorbit ceva legat de faptul ca tu nu ramai la mine acasa.

- Credeai ca renunt atat de usor? Eu de aici nu plec, sa fie clar.

- Stii ceva? E mai bine daca ramai, oricum. Acum chiar ca nu mai vreau sa raman singura.

Harry se apropie si mai mult de mine, ascunzandu-si chipul in scobitura gatului meu.

- Levantica. Imi place. zise el mirosindu-mi umerii si incepand sa ma sarute salbatic, tragand usor de halatul meu negru.

- Pana aici! am tipat eu la el.

Ce crede el despre mine? La naiba cu tot!

- Eu nu sunt ca celelalte, Harry. Nu sunt. Cu mine nu faci ce vrei, cand vrei si unde vrei. Pentru ca am si eu ceva de spus. Nu sunt proasta, sa stii si tu. am adaugat eu, devenind din ce in ce mai furioasa.

- Scuze, nu am vrut. Adica am vrut, dar nu... Nu ar fi trebuit. Ma rog, putem trece peste asta?

- Mult mai bine asa. Vezi ca se poate? Verifici tu panoul de administrare a curentului, te rog?

- Sigur. Imi arati unde e?

- La dreapta. ii zic eu, aratand in directia respectiva.

- Gata. Am rezolvat aici.

Cat imi lipsise lumina! Acum ca pot intradevar sa si vad ceva, privirea mi se opreste asupra lui Harry. Arata atat de... Parul lui cret seamana cu capatul unui mop fiindca e ud si frumoasele bucle i s-au incurcat. Deci ploua cand a venit el. Tricoul negru s-a lipit de pieptul sau bine lucrat. Are buzele visinii, de o culoare inchegata, probabil din cauza frigului de afara. Iar ochii... Ei bine, ochii lui par mai verzi ca niciodata. Are cei mai frumosi ochi din lume.

- Mel, esti in regula? ma intreba el cand observa ca efectiv ma holbam la el.

- Mda. Totul e perfect. Ma duc sa ma schimb si sa iti caut si tie ceva de imbracat. Tu asteapta-ma fix aici.

- Eu nu dormeam oricum in pijamale.

- Stiam si eu. Doar ca hainele tale sunt ude, geniule.

- Geniu? Eu? Stiam ca sunt. In legatura cu hainele, nu-i mare chestie. Nu am nevoie de ele la noapte si se usuca pana maine. Rezolvat.

- Nu dormi dezbracat. Casa mea, regulile mele.

- Bine, sefa. Ai ceva de mancare?

- Da. Nici nu m-am atins de pizza aia.

- Aha! Te-am prins. Daca eu nu veneam tu nu ai fi mancat nimic, nimic iti spun.

- Si ce? Ma acuzi de neglijenta? Detectiv Styles in misiune.

- In actiune, mai bine zis. imi spuse el, corectandu-ma.