Capitolul 19- Petrecerea: Gelozie & ciocolată
Dupa ce am terminat de scris si ultimele cuvinte, am ascuns cu atentie jurnalul in geanta mea. La fix, deoarece cretul meu tocmai intra. El nu trebuie sa citeasca continutul, asa ar afla ca il iubesc. Nu!
- Pam, pam, pam! Uite aici deliciosul mic dejun pregatit de nimeni altul decat Harry Styles.
- O, dar ce avem noi aici? il intreb eu, simtindu-ma curioasa si infometata in acelasi timp.
- Gogosi cu ciocolata. Nu-i asa ca arata bine? imi raspunse.
- In lipsa de altceva...
- Hey! Eu chiar m-am straduit, sa stii si tu! zise el catre mine, putin suparat.
- Glumeam, Harry. Nu s-au inventat inca dulciuri care sa nu imi placa asa ca pastreaza-ti calmul. i-am spus eu, infulecand dintr-o gogoasa mare cu foarte multa ciocolata.
Harry ma privea uimit. Oare nu a mai vazut pana acum pe cineva care mananca?
- Mda, tu cam exagerezi cu mancarea nesanatoasa. Ai habar cate calorii au alea? Trebuie sa fii mai atenta la silueta, iubito.
- Ce poftim? Adica, tu imi spui cumva ca sunt grasa!?
- Eh, nici chiar asa. Esti plinuta, rotunda, oarecum dolofana, cu niste burtica, dar nu grasa.
- Harold Edward Styles, in locul tau as fugi cat mai repede, incercand sa scap. Ai 3 secunde, 2, 1...
Vazand ca nu se misca si incearca sa ma intimideze cu privirea lui patrunzatoare, iau o lingura si o umplu rapid cu Nutella din borcan. Bun, si acum? La lupta! Continutul ciocolatiu a ajuns fix pe fata lui conturata de surprindere.
- Ce-a fost asta? ma intreba el uimit, dar schitand un zambet evident.
- Inceputul sfarsitului. i-am raspuns, napustindu-ma asupra buzelor lui pline de Nutella.
Irezistibil! Am inceput sa il sarut, fiind acum deasupra lui. Se intoarse peste mine, dominandu-ma. Isi puse mana pe coapsele mele si ma saruta salbatic. Acum nici macar nu imi mai pasa ca sunt toata murdara de ciocolata. Ii simt mana calda cum imi ridica tricoul. Acum isi preseaza buzele asupra gatului meu, facandu-ma sa gem usor. Cand tricoul meu ajunse pe jos, eu ramanand decat in sutienul rosu dantelat si colanti, abia atunci am inteles spre ce degenereaza asta. E prea devreme.
- Va deranjez cumva, porumbeilor? intreba Zayn din pragul usii.
- Tu nu stii sa bati inainte sa intri? ii raspunse Harry, ascunzandu-mi partea de sus a corpului sub patura.
- Trecand peste partea cu introducerea, Jess da o petrecere in seara asta si m-a sunat acum cinci minute. Mergem si noi.
- Cu ce ocazie? il intreb eu in timp ce ma imbracam repede cu tricoul negru care nu imi apartinea de fapt.
- E ziua ei de nastere, Mel. Ai uitat, nu-i asa?
- O, la naiba! Astazi implineste 18 ani si eu nu mi-am amintit. Cred ca ma uraste.
- Ma rog, eu va las sa continuati sau sa faceti ce vreti voi. La 8 trebuie sa fim la ea. zise Zayn, plecand.
- Imbraca-te, Harry. Avem cumparaturi de facut.
- Chiar trebuie? imi spuse el, facand fata aia de catelus plouat.
- Hmm, tu ce crezi? Cadoul nu se pregateste singur. ii raspund eu.
CITEȘTI
Say something(1)-The beginning |În curs de editare|
Dla nastolatkówCum să salvezi o viață? Printr-un sărut dătător de speranță, printr-un sărut care îți oferă timpul de care ai nevoie pentru a ajunge la liceu chiar şi cu numai câteva minute înainte de terminarea primei ore pentru a putea să îți ceri scuze că a...