Say something(1)-The beginning |În curs de editare|

Capitolul 20- Petrecerea: Surprize neplăcute

Capitolul 20- Petrecerea: Surprize neplăcute

Ne-am plimbat cateva ore prin Mall in cautarea cadoului ideal. Pana la urma am optat pentru un colier dragut in forma de bufnita, niste flori si multa bautura. Mda, sunt convinsa ca o sa ii placa. Era deja 8 fara un sfert, iar noi eram prinsi pe undeva in traficul sufocant.

- E totul ok intre noi? ma intreba Harry, facand in mod indirect referire la ' discutia ' pe care am avut-o chiar inainte sa plecam.

- Da. Ar fi trebuit sa iti spun despre Matt. E vina mea, intr-un fel. Dar sa nu mai umbli prin telefonul meu! Oricum nici tu nu mi-ai spus prea multe despre Kim, asa ca...

- Dupa cum cred ca stii, Kim s-a sinucis. A avut o relatie in acelasi timp si cu mine si cu Zayn. La un moment dat eu am descoperit asta, asa ca am pus-o sa aleaga intre noi. Nu a vrut sa faca pe niciunul sa sufere, motiv pentru care s-a sinucis. Asta a fost alegerea ei. S-a aruncat in mare de pe o stanca. Nu i-au gasit cadavrul, dar au fost martori. Tot ce a lasat in urma era un bilet pe care scria inghesuit: " V-am vrut pe amandoi. Iertati-ma. Kim ". zise el cu o mare tristete in voce.

Am incercat sa il consolez, punandu-i prieteneste mana pe umar. Nu stiam ce sa fac; l-as fi sarutat acum daca nu conducea. A observat gestul meu si a incercat sa imi zambeasca.

- Sa stii ca nu am nevoie de mila ta!

- Ce? Dar, Harry... Eu doar...

- Scuze... Habar nu am ce m-a apucat, iubito. ma linisti spunand asta usor balbait si confuz.

- Sa nu exagerezi cu bautura; esti minora. imi zicea el in timp ce ne indreptam inspre casa lui Jessie.

- Nu ii voi simti lipsa mamei cu tine prin preajma. i-am spus eu razand.

- Nici nu trebuie, frumoaso.

Ma privi lung inainte sa intram si isi impreuna mana cu a mea. Mi-am presat buzele de ale lui intr-un sarut dulce. Suntem un cuplu de exceptie, nu gluma! Dupa ce am intrat, o cautam cu privirea pe cea mai buna prietena a mea. Cred ca e tot liceul aici.

- Nu e toata lumea inca, mai trebuie sa vina cativa. imi zise ea, venind pe la spatele meu.

De unde stia la ce ma gandesc?

- Jess! 18 ani fericiti, piticot! i-am spus eu si am imbratisat-o strans.

- La multi ani, Jessie. ii zise Harry usor indiferent.

- Mersi. Mel, de ce ma mai numesti " piticot " acum? Sunt mai mare decat tine. spunea ea cand scoase limba la mine, facandu-mi in ciuda; malefica, ca de obicei.

I-a placut cadoul si a desfacut imediat o sticla de Jack Daniels golindu-si o mare parte din continut pe gat in jos.

- Jessie! Petrecerea abia a inceput. Te imbeti inca de pe acum, exact precum incepatorii?

- Asa ca la 18 ani, Mel. Tu nu ai cum sa intelegi.

- Bine ca stii tu, Jess.

O multime de adolescenti aparu parca de nicaieri. Simteam in aer mirosul de bere ieftina, adusa probabil de catre invitati. Jessie nu se coboara la nivelul asta; ea prefera numai bautura de calitate.

- Stii cumva unde e Zayn? Sau cand ajunge? ma intreba ea, curioasa sarbatorita.

- O sa fie aici. Stai linistita. i-am raspun eu.

Nici nu am terminat de spus propozitia, ca Zayn aparu in peisaj. Se opri galant, fix in fata lui Jessie, avand in maini un trandafir rosu - stim cu totii ce inseamna asta - si inca ceva micut frumos impachetat. Prietena mea cea mai buna rosise toata la fata, dar era de asteptat.