Capitolul 22- Visul & accidentul

343 36 2
                                    

Capitolul 22- Visul & accidentul

- La multi aani!!! imi spuneau cu totii, aruncand cu confeti asupra mea.

Au sarit pe mine, imbratisandu-ma prea strans. Matt ma intreba:

- Deci, fara deci, cum se simte iubita mea la 17 ani?

- Aproape sufocata, dar bine in rest. i-am raspuns eu, zambind.

 Auzindu-ma, prietenii mei au slabit imbratisarea si m-au eliberat de bratele lor greoaie in cele din urma. Mult mai bine acum. Muzica rasuna incet in cele doua boxe negre de pe masa in timp ce paharele de plastic umplute cu suc se regaseau in mainile celor de langa mine. Nu am vrut o petrecere mare precum cele organizate de Jessie intrucat nu aveam de gand sa aducem Apocalipsa pe pamant. Inca.

Matt imi prinse mana intr-a sa, facandu-mi semn sa ne retragem.

- Nu ai primit inca surpriza mea. imi zise el, vizibil fericit.

- Matty, nu trebuia. Mai stii ce am vorbit noi despre asta? Fara. Cadouri.

- Da, da. Cum spui tu. Dar tot ca mine ramane, frumoaso. Inchide ochii.

Am rasuflat lent in semn de aprobare, apoi am facut intocmai cum imi spuse. Ii simt mainile calde cum imi indeparteaza incet parul de pe umeri. Apoi un fior rece mi se transmite prin tot corpul cand ceva imi atinge gatul fierbinte. Deschid curioasa ochii fara a mai astepta aprobarea lui. Observ colierul argintiu in forma unei jumatati de inima cum se odihnea acolo, in scobitura gatului meu. Zambesc timid la vederea acestuia, desi simt ca nu il merit. Totul e o minciuna.

- Scrie numele meu pe spate, vezi? Am si eu unul identic cu numele tau. Nu-i asa ca iti place, iubito? spuse el entuziasmat, imbratisandu-ma.

- Normal ca da, Matt. Doar ca eu...

Matt ma intrerupse. Aveam de gand sa ii spun ca nu simt acel ceva.

- Te iubesc, Mel. As muri pentru tine.

- Si eu te iubesc. i-am raspuns eu, mintind cu desavarsire.

Se apropie de mine cu o viteza constanta. Imi fixa buzele cu privirea sa de laguna albastra. Stiam ce va urma: un alt sarut mediocru pe care eu nu il vreau. E pentru el. Stiu ca trebuie. Asa il fac fericit. Mi-am unit buzele de ale lui, acceptand.

- Matt...

- Ce? Ii spui numele aluia cand eu te sarut!?

Auzind vocea puternica a lui Harry, am deschis repede ochii pentru a constata ca totul a fost doar un vis. O amintire intr-un vis. Haide, Melody, ce altceva putea sa fie?

- Tu de ce ma saruti cand dorm? i-am spus eu, in timp ce ridicam o spranceana.

- Pentru ca buze si pentru ca pot! zise el, razand cu pofta; si eu care credeam ca e suparat.

Am deschis gura, semn ca mai aveam de gand sa spun inca ceva, insa nu am apucat intrucat am auzit ca imi suna telefonul:

   A drop in the ocean

   A change in the weather . . .

L-am gasit asezat pe noptiera si am raspuns fara a ma uita la apelant.                                                    

Say something(1)-The beginning |În curs de editare|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum