Say something(1)-The beginning |În curs de editare|

Capitolul 9- Nesiguranță

Capitolul 9- Nesiguranță

Cand Harry observa fata pe care am facut-o la auzul cuvintelor spuse de catre el,adauga:

- Glumeam. Lasa totul in seama mea.

- Nu ai de gand sa imi spui?

- Toate la timpul lor.

Harry s-a apropiat usor de mine, prinzandu-mi mana micuta intr-a lui. Daca nu ar fi fost el cel care a facut asta, as fi spus ca e un gest chiar romantic, dar Harry e oricum numai romantic nu. Cel putin nu cu mine, nu stiu cum era cu tipa aia de la telefon sau cu fata cu care l-am vazut sarutandu-se; oricum nu imi pasa. O spun cam des in ultimul timp, dar poate daca o repet in continuu voi ajunge sa si cred.

Nu dupa mult timp am ajuns langa masina lui. Un strop de nesiguranta, retinere imi umezeste gandirea.

- Nu putem sa mergem pe jos?

- Serios?! E prima oara cand chiulesti, hai sa facem astfel incat sa nu uiti prea curand ziua asta. Doar nu credeai ca mergem la magazinul de covrigi, nu?

- Nu, normal ca nu. Fie ca tine.

Mie imi plac covrigii, care e problema lui?

Mi-a deschis usa masinii, facandu-mi semn sa intru. Imedit dupa, s-a asezat langa mine, pe scaunul soferului. Apasa cu putere acceleratia, gonind pe strada pustie pentru moment. Fir-ar! Oare e prea tarziu pentru a ma intoarce la ora de mate?

- Harry, incetineste!

- E vreo problema? Pare ca esti o fata careia ii place viteza.

- Nu e asa. Mergi mai incet, vorbesc serios!

- Stai sa ma gandesc...Nu.

Frica imi curge prin vene. Fara sa imi dau seama, siroaie de lacrimi reci mi se revarsa din ochii cafenii.

- Ce? Melody, plangi? zise Harry incetinind.

Mai adauga:

- E in regula, opresc imediat.

Nu imi pasa deloc daca el crede ca sunt o plangacioasa si ca ma smiorcai fara motiv pentru ca nu e asa! Doar ca nu pot... nu as fi putut sa trec iar prin ceva asemanator cu... Nici macar nu vreau sa ma mai gandesc la asta.

- De ce te-ai panicat asa? Sunt cu tine asa ca nu ti se poate intampla nimic rau.

- Ce stii tu? Iti e mai mult decat usor sa zici asta.

- Ce e cu tine? Daca nu imi spui nu am cum sa te ajut.

- Iti pasa?

- De ce imi scoti atata ochii cu intrebarea asta? Crezi ca daca nu mi-ar fi pasat imi mai faceam atatea griji in privinta ta?

Asta e tot ce imi doream sa aud de la el. Imi lipesc trupul de al lui si imi ascund chipul undeva pe pieptul lui tare. Mai mult ca sigur obrajii mei sunt rosii precum focul acum si e mai bine daca el nu observa asta.

- Vara trecuta. Ne intorceam de la mare si... nu a putut evita impactul...

- Ce tot bolborosesti acolo, frumoaso?

- A fost un accident de masina, Harry. Si am fost si eu implicata.

- La dracu' ! Si esti bine?

- Asta a fost vara trecuta, Harry. Tu macar ma asculti? Ti se pare ca nu as fi bine?

- Imi... imi pare rau.