Say something(1)-The beginning |În curs de editare|

Capitolul 11- Unde e Harry?

Capitolul 11- Unde e Harry?

.    .    .

- Ce e cu fata asta, Mel? Arati de parca nu ai fi dormit toata noaptea. imi zise Jess in dimineata urmatoare.

- Una am si nu o schimb.

- Wow! Se pare ca cineva s-a trezit bosumflat.

- Parca adineauri spuneai ca nici nu am dormit, deci nu aveam cum sa ma trezesc. Ce mai zici acum?

- Ma rog. Vrei cereale cu ciocolata sau fulgi de porumb?

- Aleg a treia varianta. Nu imi e foame.

- Refuzi mancarea. Totul devine din ce in ce mai ciudaaat. zise ea prelungind ultima vocala din cuvant intr-un mod absolut enervant.

- Nu putem doar sa plecam o data la scoala si sa se termine mai repede si ziua asta?

Nu imi mai raspunse. Ultimul lucru pe care il vreau este sa o supar si pe ea. Ma tot gandesc la mesajul ala straniu. Cred ca cineva avea chef de farse. Dar de unde ar fi stiut de hainele in care eu eram imbracata? Ma rog, multe adolescente au ca inlocuitor pentru pijama un maieu roz si pantaloni scurti. Si mai ales, multe fete de varsta mea dorm acasa la cea mai buna prietena. Nu pot sa imi explic insa ce cauta numele lui Harry in mesaj; asta nu e o simpla coincidenta. Nu are cum sa fie. Mai mult de atat, am mai auzit partea cu " pericolul e aproape " si imi da fiori.

- Esti gata, Mel? Ma duc sa scot masina din garaj.

- Ok, o sa fiu gata in cateva minute.

Fiind absorbita de gandurile mele aflate intr-un continuu razboi, ganduri care efectiv nu imi dau pace, nici macar nu am observat cat de repede am ajuns.

- Jess, poti sa imi dai mie cartile tale azi si sa te uiti tu cu Zayn? Eu le am pe cele de ieri pentru ca nu am mai trecut pe acasa.

- Sigur. Tu si Harry nu prea va intelegeti, asa-i?

- Nici nu stii.

Mergand pe holul liceului, tresar speriata atunci cand ii aud iar vocea pitigaiata a lui Olaf. Un alt mesaj. Acum ce mai e?! Oare se poate mai rau de atat? Imi trag o palma mintal pentru intrebarea pe care mi-am pus-o. Tot timpul se poate ca situatia sa devina mai rea, si de obicei asta se intampla dupa ce cineva isi pune intrebarea asta. Oops! Ma linistesc rapid cand observ ca la expeditor scrie "Mama". Zambesc inainte, in timp ce, chiar si dupa ce am terminat de citit:

"Mel, aveam de gand doar sa ma asigur ca esti bine. Ai grija de tine si nu uita ca te iubesc mult. Te pup!".

Sunetul provocat de enervanta sonerie imi da de inteles ca prima ora urmeaza sa inceapa in curand. Acum, de fapt. Privesc usor in spate, pentru a ma asigura ca Jessie e inca cu mine. Da' de unde? Vorbeste cu Zayn, fiind amandoi undeva langa dulapuri. Ce porumbei simpatici; sau cum ar fi spus Jess: "aproape la fel de draguti ca un morcovel"! Incerc sa nu ma holbez, revenind deci la drumul inspre clasa. Ajung in cele din urma.

Cercetez rapid cu privirea sala nu chiar atat de mare pe cat ar fi trebuit, cautand acei doi ochi verzi. Unde e Harry? Poate intarzie. Sau nu are chef de prima ora. De fapt, cred ca cate putin din amandoua. In fine... Acum probabil ca m-as fi gandit la partea de care m-am plictisit cu "oricum nu imi pasa", dar nu vreau sa ma mai mint. Nu. Ceva e in neregula, o simt. E exact ca atunci cand stiu ca sunt reduceri la pantofi, fara sa imi fi spus nimeni. Doar ca Harry e mai important decat pantofii cu pret redus. Atat de important.