Say something(1)-The beginning |În curs de editare|

Capitolul 6- "In schimb, tu..."

Capitolul 6- "In schimb, tu..."

- Harry, inceteaza! Tu chiar crezi ca ma poti saruta cand ai chef pentru ca mai apoi sa fiu doar un "nimeni" pentru tine? spun eu nervoasa retragandu-ma din sarutul pasional care m-a lasat fara aer.

- Mhm. De ce nu? Esti a mea, asa ca pot face tot ce vreau eu cu tine.

- Tu esti asa un mare id...

Nu apuc sa arunc insulta mea inspre el precum o sageata ascutita intr-o tinta pentru ca buzele lui sunt iar peste ale mele. Vreau asta, nu pot sa ma mint pe mine insami, doar ca el nu trebuie sa stie asta. Suspin usor cand se da in spate, insa un zambet aiurit imi impanzeste chipul atunci cand observ ca isi da tricoul negru jos. Imi sare in ochi tatuajul pe care l-am vazut in prima zi, cel cu "17BLACK", care arata atat de bine pe el. Se apropie din nou de mine si ma saruta iar, punandu-si mana pe spatele meu.

Trrr! Trrr! Trrr!     

Caut dezorientata sursa sunetului asta deranjant.

- Ceas afurisit! spun eu cu voce tare, aruncand cu putere obiectul de pe noptiera, undeva pe parchetul lucios.

Ce vis neobisnuit! Sincer, prefer visul asta in locul cosmarului cu accidentul. Oricum ar fi, nu scap de Harry nici macar cand dorm. Ce pare a fi cel mai ciudat e ca nu as fi vrut sa ma trezesc. Aiurea! Habar nu am ce e in capul meu...

Oare de ce am setat alarma ceasului ala, care cred ca nu mai functioneaza de acum, la 6? Nu am teme si puteam foarte lejer sa ma trezesc la 7, poate chiar si putin mai tarziu. In fine, asa am timp sa trec pe la cimitir, la Matt. Nu am mai fost de cand a inceput scoala. Imi pregatesc rucsacul de acum, sa fie totul pregatit cand ma voi intoarce. De fapt, mai bine il iau cu mine si plec direct de acolo la liceu. Ii vor trimite si un mesaj lui Jessie in care o sa ii spun ca ne vedem la ore.

Fiindca nu mai vreau sa se creada ca ma imbrac precum Harry, astazi voi purta blugii mei albastri si o bluza alba cu maneca scurta. Imi mai iau o vesta de jeans care are o culoare ca da inspre un albastru marin si bineinteles colierul de la Matty, care e nelipsit. Mama doarme, ceea ce e normal tinand cont de faptul ca e abia ora 6 si jumatate. Nu o trezesc, in schimb lasandu-i un biletel. Nu renunt insa la ghetutele mele negre so deasemenea la jacheta mea de aceeasi nuanta. Tresar in momentul in care zaresc geaca lui Zayn, asezata cu grija langa cuier. Am uitat sa i-o inapoiez ieri. O bag in rucsac si ies din casa, fara a face prea mult zgomot. Soarele straluceste puternic pe cerul azuriu, arzandu-mi chipul. Iubesc sa simt asta, ma face sa fiu fericita si sa zambesc larg, aparent fara a avea un motiv.

Dupa cateva minute bune de mers am ajuns. Inaintez usor pe aleea tristetii, ajungand in scurt timp la mormantul lui Matt. O lacrima tarzie umezeste pamantul aproape uscat. Doar una. Matty nu ar fi vrut sa plang. Macar atat mai pot face pentru cel mai bun prieten al meu: sa incerc a detine fericirea chiar si fara el. Ochii mei s-au blocat pe poza mica de pe crucea maronie. Cand simt o a doua lacrima cum incearca sa evadeze din micutele cristale intunecate imi intorc repede privirea si il vad pe... Harry. Ce face el aici atat de devreme? Pare atat de trist si singur. Aproape ca imi pare rau de el. De parca ar fi simtit ca ochii mei sunt asupra lui, se intoarce brusc inspre mine. Vine cu pasi usori din ce in ce mai aproape.

- Buna, Melody. Ce zici, te duc eu cu masina la scoala?

Era sincer. Cuvintele lui nu imprastiau ura acum. Raspund rapid, fara a sta vreo clipa macar pe ganduri:

- Da. Poti sa ma astepti in masina? Mai am ceva de facut. Dureaza numai doua minute.

- In regula. Sa nu mai stai mult.