Criptic *ON HOLD*

15. Un moment intimidant

Îi întind un șervețel, iar Eun Kyung îl ia, suflând zgomotos în el.

Aștept răbdătoare ca suspinele ei să se liniștească și, după ce consider că pericolul de a izbucni și mai rău în plâns a trecut, iau o gură mare de aer și deschid subiectul care mă presează de ceva timp:

― Cine era vocea bărbătească de la telefon? Are de a face cu criza ta de plâns de acum? Ai cumva... o relație toxică?

Eun Kyung își trage din nou nasul, lăsând liniștea anticipativă să se acumuleze.

― Da, are. Îmi... îmi pare rău că nu ți-am zis până acum, Cho Hee...

Ridic palma în aer, întrerupând-o.

― Nu e nevoie să îți ceri scuze. Ai avut motivele tale să nu-mi spui. Eu am așteptat până când ai venit singură la mine... iar acum e momentul să-mi povestești.

Clipind rapid, probabil șocată de felul matur în care abordez situația -și eu sunt la fel de șocată... uneori mai am și eu momente de genul- își îndreaptă spatele și își șterge lacrimile de pe față, zâmbind strâmb.

― Ne-am cunoscut acum vreo doi ani. Nu credeam că era bogat sau ceva de genul. Părea un tip simplu și drăguț...

Se uită în gol, depănând în minte amintiri ce, consider eu, ar trebui să fie uitate.

Pocnesc din degete, readucând-o în lumea fizică, iar ea tresare ușor și își drege glasul.

― Mda... și cum ziceam, părea super okay, ne înțelegeam foarte bine... vezi tu, la început eram prieteni, iar după a început să mă caute foarte des la facultate... dar eu nu voiam ceva mai mult. Însă... am ajuns să-l plac. Și așa ne-am început relația. Dar, în urmă cu câteva luni... a început.

Mă încrunt, ascultând povestea tensionată și îngândurată.

― Ce a început? întreb eu, parcă anticipând ce vrea să zică.

Ea zâmbește afectată, confirmându-mi bănuiala.

― Bătaia. Inițial, mă ignora. Știi că eu nu sunt o fire geloasă, însă dacă cineva îmi dă de bănuit, cercetez până ajung la adevăr. Așa că am descoperit că mă înșela. Nu am vrut scandal. Doar l-am chemat la apartamentul meu și i-am zis că totul s-a terminat. Dar el... el... a...

Ochii încep să-i lăcrimeze din nou, iar bârbia îi tremură ușor.

Mi se rupe inima să o văd pe Eun Kyung în starea asta!

O apuc de umăr, încruntându-mă și mai rău și îi întind un șervețel pe care îl ia cu degete tremurânde.

― ... a început să dea în mine. L-am amenințat că îl reclam la poliție și că o să iasă urât, având în vedere că este o persoană extrem de importantă, însă el doar a zâmbit și a zis că poate controla și poliția dacă ar vrea. M-am speriat. Nu știam ce să fac. Părinții mei se ocupă de restul familiei și nu vreau să-i bag și pe ei în problema mea... ajută-mă, Cho Hee!

Plânge cu suspine, aruncându-se în brațele mele, iar eu doar o bat consolator pe spate, neștiind ce să-i zic.

***

Mă trezesc la șapte dimineață și mă uit somnoroasă la Eun Kyung, care doarme liniștită. Aș vrea și eu să încep munca la nouă!

Îmi fac repede ceva de mâncare și mă arunc într-un taxi, gândindu-mă și regândindu-mă la cum aș putea să o ajut pe prietena mea cea mai bună.