Criptic *ON HOLD*

24. Salvată de el

― Bună...

Trec pe lângă Kang Young, de parcă ar fi complet invizibil. Îmi scot cheile din buzunar și, cu degetele tremurând atât de rău încât mă mir și eu cum reușesc să le țin în mână, reușesc să deschid ușa apartamentului meu.

― Hei, Cho Hee! Ești bine?

Simt cum mâna lui puternică îmi strânge brațul, iar o ușoară amețeală pune stăpânire pe capul meu deja bulversat și plin de gânduri negre.

― Da. Vreau să mă duc să dorm, sunt obosită.

― Dar... e deja după-amiază. N-ai dormit bine aseară?

Expir brusc, ignorând amintirile ce îmi vin involuntar în minte și îmi scutur capul ușor.

― ... poți spune și așa, comentez eu și intru în apartament, neașteptând replica lui.

Mă descalț și îmi arunc adidașii pe hol, neavând puterea să îi pun la locul lor. Aud zgomote în bucătărie. Zâmbesc ușor, dar mă încrunt rapid, știind că Eun Kyung o să mă înnebunească, cerând să-i zic ce-am pățit la cât de tristă arăt în momentul de față.

Oftez adânc și mă îndrept spre bucătărie. Merită să știe.

Întind mâna să apăs pe clanță, dar o voce ciudată, necunoscută, masculină îmi ajunge la urechi și îngheț instantaneu.

― Vii în momentul ăsta acasă! Te-am lăsat să pleci, să te calmezi. Dar dacă vrei să îți păstrezi serviciul, vii cu mine!

Eun Kyung scoate un sunet îndurerat, iar eu îmi pun mâna la gură, prea șocată ca să reacționez altfel.

― Nu vin nicăieri cu tine! Ți-am zis! Am terminat-o! Și dacă încerci să mă dai afară, o să...

― O să ce?

Vocea bărbatului devine șoptită, iar eu mă încordez, încercând să ascult mai bine.

― O să mă denunți la poliție? Știm amândoi că poliția lucrează cu mine. Cred că ai uitat cu cine te-ai încurcat, drăguță. Așa că... îți dau timp până diseară la ora zece. O să fiu afară, cu mașina, așteptând să cobori cu bagajele. Dacă vrei ca familia ta să trăiască bine în continuare... îți cam trebuie jobul ăsta, nu-i așa?

Eun Kyung nu răspunde, însă suspinele ei mă fac să tremur din cap până în picioare.

― Nu plânge, frumoasa mea. Vom vi fericiți, vei vedea. Promit că n-am să te mai lovesc niciodată!

Lovesc?

― M-m-mincinosule... e-e-ești un mincinos...

― Shhh! Trecutul e trecut....

― Ce dracu' se întâmplă aici?

Amândoi își întorc privirile perplexe la mine, iar eu, aproape fumegând la cât de nervoasă sunt, mă aproprii cu pași mari de bărbatul brunet, îmbrăcat la costum și îl apuc de braț, făcându-l să îi dea drumul bărbiei lui Eun Kyung.

Se uită direct în ochii mei, iar eu, brusc, mă simt intimidată. Nu de faptul că este superb, ci de privirea lui rece și calculată. Pare... un psihopat în adevăratul sens al cuvântului.

El este cel care o abuza. Vocea lui am auzit-o la telefon când Eun Kyung nu stătea cu mine în apartament.

De el Eun Kyung a încercat să scape tot timpul ăsta.

― Cine ești tu și de ce te bagi în treburile altora?

― Cho Hee...

Eun Kyung își pune mâna pe umărul meu, strângându-mă fără vlagă. Știu că vrea ca eu să rămân în afara problemelor ei, dar eu nu am de gând să fac asta.