Criptic *ON HOLD*

22. Ce poate fi mai rău de atât?

― Cho Hee! A trecut ceva timp!

Zâmbesc drăguț și intru în biroul managerului, inspectând atentă lucrurile din cameră, deși am mai venit pe aici acum ceva vreme.

― Ia un loc, te rog! spune el, iar eu mă supun fără să zic nimic, așezându-mă pe scaunul din fața biroului.

El ocolește biroul și, zâmbind în continuare, se așază la rândul lui, împreunându-și mâinile, fără să piardă contactul vizual cu mine.

Îmi dă un aer extrem de profesional... și mă cam intimidează, ca să fiu sinceră. Nu m-am gândit serios la propunerea lui Jackson, în mod special pentru că Yugyeom lucrează și el aici și nu prea vreau să îl mai văd zilele astea.

Dar... trebuie să fac ceva ca să mănânc, nu-i așa?

― Am auzit ce s-a întâmplat la firma ta. Nu a fost vina ta în totalitate... demisia ta nu a fost alegerea bună. Eh, pierderea lor! Îmi pari o fată muncitoare, așa că mă bucur că vei lucra pentru noi.

Nu știu dacă mă ridică atât în slăvi din cauza lui Jackson sau poate doar încearcă să mă facă să mă simt apreciată, ca să muncesc aici și nu în altă parte. Dar, oricum ar fi, vorbele lui îmi smulg un zâmbet autentic, iar el doar îmi întoarce zâmbetul, în timp ce scoate un dosar din geanta lui neagră de piele.

― Uite, aici e contractul. Nu cred că e nevoie de un interviu -mi-a zis Jackson tot ce era nevoie. Așa că trebuie doar să îl semnezi aici...

Îmi pune documentul în față și cu pixul îmi arată locurile în care trebuie să îmi pun semnătura.

Eu îmi mușc buza, simțindu-mă că e prea bine ca să fie adevărat.

― Nu sunt suspicioasă sau ceva dar.... aș putea să citesc contractul înainte să-l semnez?

Întrebarea l-a luat pe picior greșit, așa că au urmat câteva secunde de liniște stânjenitoare, în care el clipește rapid, gândindu-se la răspuns, iar eu mă strâmb, dându-mi șapte palme mentale că nu am tăcut dracu' din gură.

― ... sigur, îl poți citi.

― ... mulțumesc.

Dau înapoi la prima pagină și citesc postul scris cu font negru și mai mare decât restul cuvintelor.

Femeie de serviciu.

Stai.

Femeie de serviciu?!

Îmi arunc automat ochii asupra managerului, care se uită prin cameră, așteptând răbdător ca eu să semnez odată.

― Scuză-mă.

El se uită imediat la mine, dând din cap să continui.

Trag aer în piept, încercând să mă calmez rapid până nu scot ceva ce aș regreta pe gură.

― Nu știam că postul este cel de femeie de serviciu.

Managerul pare blocat din nou, iar tensiunea revine în cameră, dar de data asta păstrez o expresie impasibilă, știind că este dreptul meu să-l chestionez cu privire la ce voi face în această companie.

― Ei bine... asta căutăm în momentul de față. M-am uitat peste CV-ul tău și diploma pe care o ai din America nu te avantajează în compania noastră. Dacă ai fi lucrat pe ceva digital, posibil să fi avut o șansă, în schimb... plus că nu ai nicio experiență...

Îmi închid ochii și număr până la zece.

Ce ar trebui să fac?

Să fiu femeie de serviciu?