Criptic *ON HOLD*

16. Petrecerea nasoală

Eun Kyung își ridică uimită sprâncenele, neînțelegând de ce îi cer eu așa ceva.

― Dacă vrei să te duci, du-te..., spune ea, continuând să tasteze nervoasă pe laptop.

Degetele i se mișcă atât de repede încât îmi e greu să le urmăresc.

Oftez adânc, așezându-mă pe pat lângă ea.

― Hai, Eun Kyung! Nu mă lăsa singură! Și așa... ți-ar prinde bine și ție să ieși din casă.

Îmi aruncă o privire ucigătoare și își așază mai bine ochelarii pe nas.

― Nu vin nicăieri. Du-te singură.

Încep să mă smiorcăi și îmi pun capul pe umărul ei, privind concentrată ecranul laptopului. Încerc cât mai bine să-i imit expresia.

Și e destul de greu căci abia mă abțin să nu izbucnesc în râs.

La un moment dat, Eun Kyung scoate un sunet de frustrare și își aruncă mâinile în aer, obligându-mă să mă dau la o parte. Mă strâmb, iar ea doar își dă ochii peste cap. Lasă laptopul pe pat și se ridică oftând.

― Mă duc să mă îmbrac...

La auzul tonului ei sictirit un zâmbet îmi apare involuntar pe față și o urmez spre dulap, vrând să fac exact același lucru.

***

― Wow! Bine ați venit, fetelor!

Un tip necunoscut ne deschide ușa, iar Eun Kyung clipește rapid și-l salută drăguț. Eu zâmbesc și dau din cap, intrând în camera de zi spațioasă a apartamentului. Nu știu dacă Kang Young are voie să dea vreo petrecere în apartament, într-un bloc locuit de oameni care vor să doarmă la această oră, dar presupun că dacă tatăl tău deține blocul îți permiți orice.

Deși încăperea este destul de mare, multitudinea de oameni care umblă de colo-colo cu pahare pline în mână, răzând și glumind de parcă se află la o petrecere extraordinar de mișto, deși pentru mine nu pare cine știe ce, mă face să mă simt claustrofobă.

― Eun Kyung! Tu ești? Vai, nu te-ai schimbat deloc!

Ne întoarcem amândouă perplexe, neașteptându-ne să găsim pe cineva cunoscut pe aici.

Eun Kyung își ridică sprâncenele observând o fată minionă, blondă cu o rochie argintie, care stă alături de alte trei fete mici de statură și brunete.

― Hea Jung! Doamne, de când nu te-am mai văzut! Ce mai faci?

Tipa blondă râde drăguț și o trage pe Eun Kyung de braț.

― Hai să vorbim la bar...

― Stai!

Eun Kyung se întoarce spre mine, privindu-mă cu milă, iar eu dau din mână, împingând-o.

― E okay, du-te!

Eun Kyung spune un "mersi" în șoaptă și pleacă cu prietena ei veche pe care nu o văzusem niciodată.

Acum sunt total singură, însă mă bucur că Eun Kyung s-a revăzut cu o prietenă veche. Este un lucru care ar putea să-i scoată din minte adevărata ei problemă, măcar pentru câteva ore.

Brusc, simt o atingere pe umăr și mă răsucesc panicată, realizând că nu știu pe nimeni din încăpere...

― M-ai mințit cumva? Ai spus că ai o prietenă...