Criptic *ON HOLD*

19. Ziua lor liberă

Mi Cha se așază mai bine pe scaun, încrucișându-și mâinile la piept și punându-și un picior peste celălalt.

Ne aflăm într-un bar. Și, deși m-am rugat destul de mult, am o vagă impresie că șefa a uitat de existența mea întrucât mi-am verificat telefonul din zece în zece secunde iar notificările sunt inexistente.

Oftez adânc și mă uit drept în ochii ei. Ea îmi zâmbește dulce, de parcă suntem niște prietene ce nu s-au mai văzut de ceva vreme și abia așteaptă să afle ce s-a mai întâmplat de la ultima noastră întâlnire.

― Cho Hee... așa te cheamă, nu?

Dau din cap în semn că da, simțind brusc cum gâtul îmi este uscat, iar vocea, probabil, mi-ar ieși tremurată, dând dovadă de vulnerabilitate -lucru pe care nu aș vrea să-l arăt în fața ei.

Ochii ei se îngustează, studiindu-mă din cap până în picioare. După câteva minute de tăcere deplină, pufnește amuzată și își pune mâna peste gură -un gest într-atât de enervant încât îmi vine să mă ridic de la masă și să plec pur și simplu.

Dar nu o să fac asta. Chiar dacă sună logic, având în vedere că nici măcar nu ne cunoaștem în mod oficial și, oricum, nu am nicio treabă cu ea... eu tot nu vreau să plec. Vreau să o înfrunt. Vreau să văd ce gândește ea, să văd de ce e atât de pornită împotriva mea.

― Uite, nu vreau să te rețin mult. Pun pariu că ai foarte multă muncă de făcut.

Îmi oferă un zâmbet empatic, de parcă chiar înțelege cât de mult muncesc eu.

Oh, n-are nicio idee.

― Așa că voi trece direct la subiect, spune ea, lăsându-se pe spătarul scaunului. Vreau să încetezi să-l mai deranjezi pe Yugyeom. Se plânge mereu la mine că îl sâcâi la cap, mai ales când are atât de multe repetiții încât nici nu poate să mai iasă din sala aia de dans. Dacă tot ții așa de mult la el... nu crezi că ar fi mai bine dacă te-ai opri în acest punct?

Îmi ridic sprâncenele, prefăcându-mă surprinsă, deși nu sunt absolut deloc.

Este logic că pentru asta a venit. În momentul în care m-a prins de braț în parcarea subterană și mi-a propus să venim aici, eram sigură de un singur lucru -tot ce face e ca să îl aibă pe Yugyeom doar pentru ea.

Dar eu nu renunț ușor la obsesia mea.

― Uite ce e. Suntem prieteni. Yugyeom vine la mine ca să vorbim, ca să mai petrecem timp împreună. I-am spus o dată să înceteze. Nu a vrut. Nu mai depinde de mine acum. Ar trebui să vorbești cu el, nu cu mine.

Ea mă ascultă tăcută, iar la sfârșit îmi zâmbește din nou, de parcă este foarte fericită de răspunsul dat.

Este o tipă foarte ciudată.

Mă cam... sperie.

Eu mă încrunt, privind-o ușor confuză.

Brusc, începe să râdă. Masa alăturată aruncă câteva priviri dubioase în direcția noastră, dar lui Mi Cha nu-i pasă.

Râde de parcă chiar a amuzat-o ceva anume, iar eu nu îmi pot da seama ce.

― Oh, Doamne, Cho Hee! Ești așa amuzantă! Vrei să îmi spui tu mie că vrei să fii... "prietena" lui? Tu ai văzut cum arată?

Îmi vine să îmi dau ochii peste cap atât de tare, dar nu o fac.

Normal că am văzut, nu sunt oarbă.