Oricine poate fi orice

Capitolul 4

Noaptea a trecut foarte greu . Eu adormind pe la 5 dimineata . M-am trezit pe la 11 . Ciudat a fost ca matusa nu era acasa.Mi-am facut o cafea tare si m-am bagat in dus , gandindu-ma la cartea de aseara.

Am iesit si m-am imbracat ca mai apoi sa ma trantesc in pat si sa citesc.

Aud usa trantindu-se si fug repede sa vad ce s-a intamplat . Matusa era in fata usii respirand greu. Avea mainile pline de sange. Ma uitam la ea socata , nestiind ce sa zic. Ea si-a ridicat capul , aruncandu-mi o privire de gheata . Si-a lasat geanta pe jos si s-a trantit pe canapea. Eu inca eram speriata de ce vedeam . Si-a dat bluza jos , ramanad in sutien si stergandu-se pe maini cu ea .

A urcat sus facand pasi apasati. Dupa vreo ora a venit jos cu o fata foarte ciudata. Nu am vazut-o niciodata in halul asta. Ma uitam la ea in continuare sperand ca voi gasi o explicatie . Privirea ei imi spunea ca din vina ei ea este asa.

M-am incaltat cu tenisi , nervoasa ca nu vroia sa-mi explice nimic . M-am uitat din nou la ea si am inchis usa trantind-o .Lacul era asa de frumos si mai ales asa de linistit, poate prea linistit .

Am vrut sa pasesc in continuare , dar m-am oprit cand o pereche de ochii mi-au atras atentia .Erau pe fundul lacului si puteam observa cum sclipeau de ... ura .Stateam , nu tipam , nu dadeam din maini , pur si simplu ii observam .

Simteam ca ascund ceva , dar nu-mi dadeam seama ce ! Nu imi era frica , pentru ca nu stiam ce puteau sa-mi faca . Imi inspirau rautate , dar si frica. M-am gandit ca ar putea fi una din chestiile alea , dar nu puteau sta sub apa . Nu intelegeam nimic. Am auzit usa deschizandu-se , si mi-am intors capul dand de Alice. Am simtit cum vantul bate usor si mi-am intors capul , incercand sa gasesc din nou ochii aia. Dar nu mai erau.

-Haide in casa! am auzit-o pe Alice si m-am intors in casa.

M-am asezat pe canapea si mi-a adus o cana cu ceai. Ma simteam treaza . Parca frica acea m-a trezit . Eram confuza . Nu intelegeam ce se intampla. Am vrut sa iau cana de ceai , dar am scapat-o. Elisabeth a scos un tipat mic , iar eu am inchis ochii. A luat cioburile si dupa ce sters baltoaca de pe parchet s-a asezat langa mine.

Mi-a strigat numele de trei ori si eu mi-am revenit . Nu prea stiu ce a insemnat aia, dar en fine!. Si-a trecut mana prin parul meu si mi-a luat de maini spunandu-mi:

-Ai vazut ?

-Numai ochii ! Erau plini cu venin !

-Te-ai gandit ca pot fi ei , nu?

-Da, dar nu mi-au lasat impresia asta ! Mai degraba ii era frica ca eu sa nu-i invadez teritoriul , pentru a afla ce ascunde, dar n-am idée ce.

-Ai putut sa vezi ce culoare aveau ?

-Am vazut doar cum sclipeau.

-Ti-a fost frica ?

-Da , dar nu am simtit ca m-am blocat ci parca m-a trezit dintr-un somn adanc.

-Ce crezi ca ascundeau?

-Un document foarte important !

-Un document ?!

-Sau mai degraba o formula scrisa pe o foaie . Nu stiu , sunt destul de confuza !

-Nu-i nimic ! Mai intai revino-ti !

-Vreau sa te intreb ce a fost cu tine cand ai venit acasa?

-Uite, n-am nevoie sa vorbesc despre asta !

-Dar eu am nevoie ! Am fost aseara in biblioteca si am vazut ce sunt!

-De ce te-ai dus acolo?