Oricine poate fi orice

Capitolul 30

-Haide , Farah!  Poti sa o faci! striga blonda din spatele meu.

-E prea greu! Adica cine are nevoie de concentrare? intreb eu ironica.

-Tu! Nu e greu. Uite. spune si se asaza in pozitie turceasca langa mine.

Isi inchide ochii si sta cateva secunde nemiscata dupa se ridica usor de la sol zambind.

-Vezi, nu e greu! spune ridicandu-se in picioare.

-Pentru tine ! pufnesc eu.

-Tot ceea ce trebuie sa faci este sa te concentrezi pe un singur lucru si asa vei reusi. spune gesticuland din maini.

-Chiar e necesar sa fac asta ? intreb sperand ca voi scapa.

-Da. Acum treci si concentteaza-te. spune amenintator Sarah la mine

-Bine ,fie, dar dupa imi iei inghetata ! spun reluandu-mi pozitia.

Am inchis ochii si in minte mi-au aparut niste bucle maronii ,urmate de niste pietre de jad ce iti topeau inima si terminand cu niste buze carnoase si pline.

Toate momentele frumoase mi-au aparut in minte. Primul sarut cu el , prima cearta , primul moment romantic. Toate treceu acum prin mintea mea. 

Mi-am adus aminte si cand mi-a sus ca ma place si ca tine enorm la mine si ca eu sunt speciala.

Toate astea nu au fost decat minciuni . S-a jucat cu mine , crezand ca ma va pacali.

-Farah, opreste-te! aud o voce in spatele meu,dar nu imi pasa.

Am fost o proasta ca l-am crezut si m-ai ales ca am cazut in plasa lui. E vina mea, numai a mea .

-Stop! Farah! Stop! aud din nou aceea voce , dar nu ma pot opri.

Totul nu au fost decat o bataie de joc. Am fost luata de proasta  de catre baiatul care mi-a adus pentru prima data moliile in stomac.

Durerea devenea din ce in ce mai mare si numai suportam aceasta mare flacara care ardea in interiorul meu 

-Farah, nu! Farah, opreste-te ! aud de data asta o alta voce mangaietoare care ma linistete. Sunt aici  ! spune din nou si ma cuprinde in brate , eu revenind pe pamant.

Eram foarte obosita si nu mai imi puteam misca corpul. M-am lasat prinsa de acel val de somn ,dar inainte am vazut doi ochii verzi ce ma incalzeau , dar totusi ma intristau.

***

Am deschis ochii , iar lumina orbitoare imi intra in ochi nelasandu-ma sa vad nimic.

-Ce bine ca in sfarsit te-ai trezit  ! aud o voce feminina si imi intorc capul dand de Sarah.

-Ce s-a intamplat ? intreb eu curioasa.

-Tu sa imi spui! spune uitandu-se urat la mine .

-Nu imi amintesc nimic! spun din ce in ce mai confuza.

-Cred si eu! Farah, ai daramat toata mobila din living si ti-ai taiat venele fara cutit. Iti curgea sange din nas , iar buzele erau pline de sange. Vreau sa stiu neaparat la ce anume te-ai concentrat ? spune furioasa , dar mai mult ingrijorata

-Stai !Ce? intreb mai confuza ca niciodata. Am facut ce ? spun ridicandu-ma in fund.

-Nu iti aduci aminte ? Exercitiul cu concentrarea ! spune asezandu-se pe un scaun.

-Imi aduc aminte,dar vag ! Stiu ca nu vroiam sa fac aceea chestie cu concentratul si ca tu mi-ai aratat cum , iar apoi am incercat sa fa la fel ca tine si m-am gandit la....Ooouu! Da, nu vrei sa stii , pentru ca i-ai rupe capul! spun stanjenita.