Oricine poate fi orice

Capitolul 22

Vreau sa stiu si eu cate pagini are.

Lectura placuta xoxo

Eram in barlog si Alice ma tot certa ca de ce nu am venit inapoi la antrenamente si ca daca tot vroiam sa ies puteam cel putin sa cer voie.

Dar nu cred ca as fi facut-o oricum .

Claire nu s-a intors inca si am o idee unde ar putea fi. Iar Alice ma tot bate la cap cu niste vraji stupide pe care trebuie sa le invat. Adica nici nu imi dau seama de unde le-a luat avand in vedere faptul ca spiritele nu pronunta vraji.

-Farah, tu macar ma asculti? o aud intreband nervoasa , eu trezindu-ma din gandurile mele.

-Da , nu. Ce se intempla ? spun repede .

-Ce am spus eu ultima oara ?

-A,da si citez "Farah, tu macar ma asculti?" . spun pe un ton pitigaiat si strambandu-ma.

-O , Doamne! Esti incredibila . Si eu nu am vocea asa. spune parand jignita.

-Stiu! spun si incep sa rad. Fata ei avea o expresie asa de amuzanta. A inceput sa zambeasca si s-a apropiat de mine incepand sa ma.gadile.

-Tu,  domnisoara , nu vei scapa asa usor din asta. spune si incepe sa ma gadile mai tare.

Radeam cu asa o pofta. Ma gadila incontinuu , iar eu radeam si ma miscam in toate directiile , incercand sa o fac sa se opreasca.

-Stop! Gata , te rog. Nu m-ai pot! spun printre gafaieli.

Radeam si mi-am adus aminte de mama. Si ea obisnuia sa ma gadile asa. Brusc am devenit trista , realizand cat de mult seamana matusa cu ea. Alice a observat si s-a oprit privindu-ma bland. Stia la ce ma gandeam .

-Farah, stiu ca este greu chiar si dupa atata timp.

-Semeni atat de mult cu sora ta. am spus incet.

-Stiu. Trebuie sa treci peste. Asa e ciclul natural al vietii. Nu poti sa renunti la tot din cauza unei persoana care nu mai este. Trebuie sa mergi mai departe cu capul ridicat , stiind ca el te vegheaza de undeva din spate .

-Stiu, doar ca uneori as vrea doar sa fie aici si sa ma imbratiseze si sa imi spuna ca totul va fi bine. As vrea sa fie amandoi. spun o lacrima scurgandu-mi-se pe obraz.

-Hey, totul va fii ok, da ? spune luandu-mi fata intre palme.

-Stiu, multumesc.

-Hey , ce se intampla? aud o voce cunoscuta .

Era Claire.

-Hey, tocmai ce faceam o pauza. spune Alice in locul meu. Tu ai rezolvat ce aveai de rezolvat?

-Da , am terminat. Deci , Farah , ai invatat vrajile alea ? ma intreaba apropiindu-se de mine.

-Nu prea as spune da !

-Ok. Atunci cat o rapesc pe Alice tu lei vei memora , ok? spune afisand un zambet.

-Ok. ii dau la randul meu un zambet mic.Si le vad cum pararsesc incaperea.

Pun ceva la cale si o sa aflu.

~Claire's pov~

Am iesit din casa indreptandu-ma spre masina. Alice era ingrijorata din cauza lui Farah. Nici eu nu imi pot explica ce se intampla cu ea.

Am pornit spre ascunzatoare , incercand sa alung orice gand care imi dadea batai de cap.

-Chiar ai de gand sa nu imi spui nimic? o aud pe Alice de langa mine. Eu am devenit destul de incordata la intrebarea ei.