Oricine poate fi orice

Capitolul 37

~Stefan's pov~

De ce trebuia ca eu sa fac parte din doua lumi diferite. Sunt asa de frustat caci nu stiu caruia apartin. Pe de o parte e lumea oamenilor , care e periculoasa si plina de bani cu care pot face multe , iar totul paremult mai usor , dar pe partea cealalta e Farah si amaratele astea de puteri care nu-mi aduc decat probleme numai cand ma gandesc la ele. Sunt al naibii de deziluzionat in privinta a ceea ce trebuie si a ceea ce vreau sa fac. Tot amalganul acesta de sentimente nu face decat sa ma bage intr-o ceata densa din care nici soarele nu ma poate scoate. As vrea sa stiu raspunsul a multor intrebari pe care le-am pus cu mult timp in urma si inca nu le-am descoperit.

De mic am avut o minte ciudata , iar eu ma comportam si mai ciudat. Mi-au spus ca am un destin foarte special , dar au uitat sa precizeze ca va durea si nu ca o taietura mica in hartie ,ci ca un mic cutit cu care-ti singur aripile , bucatica cu bucatica ,stiind ca-ti faci rau si ca te distrugi , dar fiind singura cale de a supravietui.

Mergem pe strada , plimband tigara dintr-un deget in altul si gandindu-ma la ce am de facut. Eram furios pe Rick care-si batuse joc atata timp de mine. Nu cred nicio iota din ce a spus Claire. Parintii mei traiesc si o stiu sigur. Voi afla unde sunt si cine ia rapit , iar acela va plati scump pentru faptele lui.

Am impins usa din fata mea , dupa ce-am aruncat micul filtru pe jos , calcand pe el , astfel facandu-l una cu pamantul. Mirosul inchis din incapere iti lua orice putere de a respira normal . I-am facut cu mana unui tip , care se indrepta deja spre mine. I-am dat pachetul de culoare inchisa , el dandu-mi altul la randul sau , dar cu o greutate mai mica. Nu erau altceva decat droguri , intr-o cantita mica , dar extrem de puternica. Am iessit din localul acela infect si am pornit in josul strazii unde aveam sa dau mai departe pachetul important.

Pare o treaba de copii mici , dar ei fac treaba mai usoara controland totul de pe sol . Cantitatea astea este extrem de mica pe langa ce transporturi am mai avut ,dar cum de data asta e mai important ce facem cu aceasta doza , decat valoarea ei , incercam sa o facem simplu, dar bine. Viata mea pe pamant nu e calma si uneori se suprapune cu cealalta , dar nu cred ca pot renunta la vreuna.

*Dupa 2 ore*

-Buna , iubito ! Ceva nou ? o intreb pe Farah , cuprinzand-o pe la spate si sarutandu-i lobul urechii. Am putut simti cum tremura sub atingerea mea si nu am putut decat sa zambesc in sinea mea. E asa de mica si firava.

-Nimic nou. Am avansat cu antrenamentele ,iar fetele m-au ajutat sa-mi gasesc concentrarea. Tu ce ai mai facut ? ma intreaba intorcandu-se si privindu-ma in ochii.

-Am fost acasa. Am avut putina treaba in oras. In rest m-am gandit tot timpul la tine. spun si ma apropii mult mai mult de ea,spatiul dintre noi devenind inexistent. Am putut simti cu ce putere s-a napustit asupra buzelor mele. Simteam cum parfumul ei de vanilie imi intra in sange ,doar prin atingerea ei. I-am cuprins fata intre maini , intrerupand sarutul pentru un moment , putand sa o privesc in ochi. Era asa de frumoasa , iar buzele ei rozalii parca cereau sa fie zdrobite intr-un sarut tandru. Mi-am aplecat capul spre , plasand de data asta un sarut mai calm si dulce. Simteam cum fiecare muschi din corpul ei raspundea la atingerile mele , fie ele si mici. Eram un stimul pentru ea,iar ea receptorul meu (* stiu ca e cam ciudat ca am integrat putina biologie ,dar mi s-a parut ca se potriveste*)

-Mergem sa mancam ceva , mor de foame! spun ea , revenind la pozitia initiala,bagandu-si mana in par.

-Sigur. Haide , spun prinzand-o de mana si indreptandu-ne spre scari. le-am coborat in liniste , casa fiind acum goala. Am intrat in bucatarie si am deschis frigiderul , incepand sa pregatesc ceva de mancare. Ii puteam simti privirea pe mine , in timp ce statea la masa. M-am intors cu spatele , dar in al doilea moment am putut sa-i simt respiratia pe ceafa mea. Am chicotit si m-am intors brusc , prinzandu-i soldurile in mainile mele si sarutand-o apasat. Era asa dulce si mai alea era a mea.