Oricine poate fi orice

Capitolul 29

Hey, am revenit cu inca un capitol si vreau sa va multumesc pentru cele 1K de vizualizari. Inseamna mult pentru mine. Dar nu ma mai lungesc .

Lectura placuta xo

Mergeam catre baza cat mai repede cu putinta. Cu timp trecea mai mult cu atat totul devenea mai periculos. Eu , Claire si Sarah eram intr-o tacere rece. Niciuna nu indraznea sa zica vreun cuvant.

De cand am fost obligata sa renunt la relatia cu Stefan nu am facut decat sa imi abtin lacrimile muscandu-mi buzele si lasand gustul sarat al sangelui sa imi patrunda in gura.

Eram devastata si revoltata si .....

Nu mai suportam toata situatia asta care nu ducea la nimic. De ce eu ? De ce nu mai mie mi se putea intampla ?

Nu stiu cum am sa ies din situatia asta , iar in momentul asta nu sunt furioasa decat pe mine si nici macar nu stiu de ce .

Am deschis portiera masinii si am coborat trantind-o in spate. Eram foarte furioasa. Claire si Sarah erau in spatele meu si puteam simti cum imi urmaresc fiecare miscare.

Am impins usa si am coborat in tunelurile subterane . M-am indreptat catre sala de consiliu si m-am asezat pe un scaun . Au inceput sa apara putin cate putin mai multe spirite ce se asezau langa mine la masa.

Claire si Sarah au venit ultimele.

-Lipseste cineva ? intreba Claire.

-Da. spun eu apasat.

-Aceea persoana nu este importanta! raspunde sora mea

-Pentru mine este ! spun la randul meu.

-Ar trebui sa te obisnuiesti cu ideea ca nu va mai fi !

-Nu. Nu am sa o fac ! spun furioasa ridicandu-ma de la masa si plecand .

-Farah ! Intoarce-te inapoi! striga in spatele meu Sarah.

Nu am vrut sa ma opresc, pentru ca ne - am fi certat cu siguranta. Am iesit din tuneluri si ma indreptam spre cealalta parte a padurii.

Eram furioasa si nu stiu cum as fi reactionat daca ma confruntam cu Claire. In momentul asta vroiam doar sa fiu in bratele lui si sa ma simt protejata.

Mergeam pe drumul care duce spre cabana lui . Lacrimile imi invadau ochii , dar ma chinuiam sa nu incep sa plang asa de tare incat sa nu ma pot opri .

Am ajuns in fata cabanei , dar inainte sa intru am auzit doua voci, printre care si una feminina.

M-am apropiat de o fereastra si am putut vedea o fata bruneta cu trasaturi bine definite . Era chiar frumoasa. Stefan statea in fata ei si o privea . Nu ii puteam observa figura , dar nu imi placea apropierea dintre cei doi .

Cine era ea ? Si ce cauta ea la el ? Adica eu plang si ma cert cu singura ruda in viata si el se consoleaza cu o alta fata. Nu pot sa cred ce idioata am fost ! Din nou!

Lacrimile deja se stransesera in coltul ochilor si nu a mai trebuit decat sa vad cum el o imbratiseaza ca un plans bolnav sa ma loveasca , iar inima sa ma intepe de durere.

Eram devastata si simteam ca voi pica in abis. De ce eu ? Din nou aceasta stupida intrebare. Lacrimile imi intetosau privirea si tremuram toata , dar nu de la frig.

M-am ridicat in picioare si am plecat departe de locul ala.

Mergeam si mergeam , nestiind unde ma indrept. Am mers in jur de doua ore prin padure pana am ajuns la copac. Eram surprinsa ca am ajuns aici, dar nu prea ma mai surprinde nimic .

M-am asezat la margine trunghiului si mi-am afundat fata in palme. Nu am mai venit de ceva vreme aici....de cand Alice s-a dus.

"- Esti trista ? " aud o voce familiara .

Dandu-mi seama cine e , raspund :

-Tu ce crezi ? intreb ironica uitandu-ma in sus la coroana imensa a batranului arbore.

"-Cine a indraznit sa iti aduca lacrimi in ochii tai frumosi?"

-Eu, din cauza mea s-au intamplat toate astea. spun dezamagita.

"-Nu stii ce zace in tine !" spune serios.

-Ar trebui ?

"-Puterea ta ar putea distruge toata omenirea si sa o readuca la loc."

-Nu crezi ca e cam exagerat ? intreb mirata.

"-In lumea in care traim nimic nu mai mi se pare exagerat , avand in vedere ca eu am peste 3000 mii de ani. "

-Ai dreptate . Dar la ce ma ajuta toata puterea asta , daca eu am nevoie de altceva .

"- Stii de ce ai nevoie , dar iti este frica sa recunosti . Singurul lucru care ti-a mai ramas este magia ."

-Ai dreptate ca intotdeauna.spun si imi duc mana deasupra ramurilor care atarna.

Am mai privit o data copacul si am plecat catre casa.

***

-Te-ai decis sa te intorci ? ma intreaba Claire plictisita deja de situatie.

-Da. Vreau sa aprofundez antrenamentele. spun hotarata.

-Incepem antrenamentele maine la 06:00. spune serioasa , iar eu aprob si ma indrept catre scari. Farah, stii , nu imi place sa fim asa distante.

-Nici mie ! spun si ma apropii de ea.

-Nu am procedat bine , dar nu am alta optiune . Imi pare rau, dar nu am avut de ales. spune asezandu-se pe canapea.

-Intotdeauna avem de ales, doar ca ne e prea frica ca vom face alegerea gresita. raspund si la randul meu ma asez pe canapea.

-Nu stiu ce sa zic. Poate ca ai dreptate , dar sincer nu prea am alta alternativa. spune uitandu-se in ochii mei.

-Oricum nu mai conteaza ,m-am lamurit de tot ce a fost. Acum trebuie doar sa ma concentrez pe razboi si antrenamente. spun ridicandu-ma in picioare.

-Farah, ce ai patit? ma intreaba suspicioasa.

-Nu am patit nimic, doar ca am descoperit prioritatea mea . Noapte buna ! spun si plec in camera mea.

Am facut un dus si m-am gandit la tot ce am facut si invatat azi. Nu a fost decat o zi oribila care m-a distrus emotional. Asta e.....