Oricine poate fi orice

Capitolul 36

Puteti sa ma bateti. Imi pare rau ca nu am mai postat de ceva vreme Multe lucruri de facut.

Va rog sa cititi nota autorului de la sfarsit !!!

-Nu pot sa cred ! Tu! Maya ?

De unde o cunoaste Claire pe Maya ? Devenea din ce in ce mai confuz si nu stiam daca era monentul si locul sa pun intrebarii, dar eram al naibii de curios. M-am uitat la Maya serios incercand sa vad daca si ea era la fel de surprinsa ca si mine.

-C..Claire...! Nu! Nu e posibil! se balbaie prietena mea rapita ramanand la socata si speriata de parca ar fi vazut o stafie, pentru mine nefiind ceva imposibil. Maya a incercat sa iasa din masina , iar Claire s-a dat la o parte facandu-i loc.

Stateau fata in fata si niciuna nu avea curaj sa faca vreo miscare sau sa spuna ceva. Eram asa de confuz , si mai era si Farah care trebuia dusa imediat la un spital. Am vazut-o pe Sarah cum se apropie de Claire incercand sa-i sopteasca ceva. Aceasta a tresarit la auzul cuvintelor blondei si s-a apropiat de Maya.

-Ce ai primit de Craciun cand tatal tau a plecat lasandu-te pe tine si pe mama ta singure ? intreaba Claire serioasa , eu gandindu-ma ca e cea mai idioata intrebare din lume si chiar ma asteptam la orice , dar nu la asa ceva. De ce punea asemenea intrebare ? Adica ce sens are ? Pentru ca eu unul nu vad niciunul.

-Asta ! raspunde Maya si arata spre lantisorul ei de la gat. Niciodata nu l-am observat. Adica , il poarta mereu si nu am bagat de seama cat de special e pentru ea.

-Oh !Doamne ! rasufla Claire ,dandu-i lacrimile si luand-o in brate pe Maya. Aceasta i-a raspuns la imbratisare si am vazut cum cateva lacrimi se scurg pe obrazul fin al Mayei. Chiar nu intelegeam de unde se cunosc, iar situatia mai confuza de atat nu putea fi.!

-Aauu!! Stefan , ajuta-ma! aud vocea Farei si ma indrept ca ars spre ea. Am vazut-o intinsa pe iarba si gemand de durere.

-Farah !am incercat sa o ridic , lund-o in stilul miresei si ducand-o pe locul soferului , amintindu-mi ca in portbagaj am o trusa de prim ajutor. Am pus-o cu fundul pe scaun si cu picioarele in exterior lasand usa deschisa. M-am intors repede cu ce aveam nevoie , ignorand ingrijorarea fetelor atunci cand au vazut-o le Farah ranita.

I-am dezinfectat rana cu ce aveam in aceea trusa si i-am infasurat bratul in pansament dupa ce i-am plasat un mic sarut pe umarul ei descoperit .

-Nu te mai las in viata mea sa faci asa ceva , nici de ar fi sa mor ! spun serios sperand ca ma asculta.

-Atunci cred ca ai sa mori repede ! spune zambind usor si mangaindu-mi obrazul , uitandu-se in ochii mei. A fost un moment in care parca eram conectati numai privindu-ne in ochi. Frumusetea se vedea pe fata ei chiar si obosita. I-am prins mana si ne-am incolacit degetele. In clipa aia formam un tot si simteam ca nimeni nu ne poate distruge. Mii de ganduri imi treceau prin cap , toate avand-o pe ea protagonista. Sunt un nenorocit , pentru ce ii fac , dar am nevoie sa stiu ce s-a intamplat cu parinti mei. Dezvolt sentimente pentru ea si stiu ca vor fi puternice. Mi-e frica ,prima data in viata mea cand mi-e cu adevarat frica. Daca ma indragostesc de ea imi voi afla moartea , pentru ca stiu ca dupa razboi nu va mai fi nimic din ce a fost. O am acum , si am de gand sa lupt pentru ea pana la sfarsit. Momentul nostru a fost intrerupt de Sarah care se uita urat la mana bandajata a Farei.

-Haideti sa mergem ! Imi explicati si va explic acasa ! spun dur astfel incat sa ma ia in serios si sa plecam catmai repede din locul asta infect.

****

~Farah's pov~

-Casa dulce casa ! spun aruncandu-ma pe canapea . Stefan, inca ma doare. spun bosumflata.