Oricine poate fi orice

Capitolul 35

Craciun fericit !!!  Fie ca mosul sa va aduca tot ce va doriti.

La media e o tipa pe care am descoperit-o , poate o stii , dar mi-e una imi place foarte mult !

Lectura placuta !

-Cand se va intoarce Lu..

-Vezi ca ti-ai dat seama. Si cum atunci va fi luna plina , vampirii originali isi vor face aparitia. Si cum tu esti clona , vor avea nevoie de tine. spune incruntandu-se .

-De asta vrei sa fii de partea noastra. Ca sa ma protejezi. Daca ei vor crea hibrizii vor fi impotriva voastra si va isca alt razboi. Nu sunteti puternici singuri. Aveti nevoie de ajutor si cum cu vrajitorii nu va intelegeti ati apelat la noi. Esti mai mult ca sigur ca vei intra in conflict cu ei. Un lucru nu mi-e clar  : daca nu vom castiga razboiul. il intreb speriata de raspunsul pe care mi-l poate da.

-Atunci vom muri cu toti!

Ma simteam asa de ciudat , pentru ca mu stiam daca sa am incredere in el  si sa continui cercetarea. Chiar eram curioasa de reactia lui la ceea ce aveam sa-i arat. Situatia asta intra din ce in ce mai mult in ....

-Asta nu e un raspuns bun. Vreau sa-ti arat ceva. spun si scot din geanta neagra cutia mica din lemn. O pun pe birou , iar el se uita curios la mine. Ii asteptam foarte mult reactia .

A deschis usor cutia , iar cand a vazut ce se afla inauntru sprancenele sale s-au incruntat.

-Ce sunt astea? spune luand intre degete acea bucata mica de lemn.

-Credeam ca stii mai bine ca mine. spun schitand un zambet ironic.

-Ha! E mult mai grav decat iti imaginezi , pentru ca cine a fost tinta acestei mici arme va fi tinta morti. spune uitandu-se in ochii mei.

Nu pot nega faptul ca un fior ma cuprinse de a lungul coloanei  si-mi simteam inima accelerand. Eram mai mult decat in pericol.

-Cat de sigur esti.?  il intreb curioasa.

S- a ridicat in picioare si mi-a facut semn sa o fac si eu. Am pasit usor pe acele tocuri uriase , iar el a deschis un hol din spatele bibliotecii , si sicer  m-as fi asteptat la asta. Holul era lung si era destul de rece avand in vedere tinuta mea. A observat ca tremur si mi-a dat haina lui.  Mirosea foarte bine si ma simteam in siguranta. Am ajuns in fata unei usi pe care mi-a deschis-o si m- a poftit inauntru.

Erau arme peste tot. Pereti plin cu arme. Si nu ma refer la faptul ca erau pistoale sau pusti si alte chestii de genul asta. Erau pumnale , arcuri cu sageti , cateva tunuri, sabii si tot felul de chestii de astea preistorice , dar intr-un fel captivante.

Mi-a prins mana si se simtea asa de bine. M- a tras intr-o parte a incaperii si a deschis o cutie. M-am uitat socata la faptul ca era plina de sageti exact ca alea care mi-au strapuns spatele mie si prietenei mele. M-am uitat confuza la el .

-Sunt mai mult decat sigur , pentru ca stiu cine le-a creat si pentru ce. spune apropiindu-se de mine , astfel lipindu-si corpul de al meu.

-Banuiesc ca stii ce intrebari as putea sa-ti pun. spun uitandu-ma in ochii lui si pierdandu-ma. 

-Da , dar asta ar insemna sa te omor dupa si mi-ar parea rau ca un spirit asa frumos ca tine sa moara. spune mangaindu-mi usor obrazul. M-am ferit , ducandu-mi privirea intr-o parte .

-Nu cred ca vrei sa faci asta ! spune afisand un zambet pervers.

-Nu esti singurul sigur de aici . spun eliberandu-ma din bratele lui si indreptandu-ma spre iesire.

-Nu uita , Farah! Poate  veni de unde te astepti mai putin.  Si apropo iti vine foarte bine fusta aceea. spune si-mi face cu ochiul. I-am lasat haina pe scaun si mi-am luat geanta.