JungKook e un baiat de 19 ani cu chef de distracţie asa ca se gândeşte ca ar fi funny sa isi Faca profil de Tweeter pentru a cunoaşte oameni dar nu ştie că viitorul ii rezervă o aventură care se va transforma in ceva serios.
•••scene 18+•••
~descri...
Kookie pov. Ma trezesc buimac de somn, ca de abea nimeresc telefonul de pe noptiera de langa pat. Cât a fost Tae plecat, patul ăsta mi se pare atat de rece si de mare... Deschid telefonul, si prima aplicatie pe care intru este Twitter, si prima imagine care imi apare este asta:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Taehyung:Coming home...
A... Vine acasa... STAI! CE? VINE ACASAAAAA! Sar ca ars din pat si încep sa ma învârt prin cameră cu telefonul in mâna ca un disperat ce sunt strigând ca un si mai mare disperat. -Huuu! Buuun! Hai sa ne calmăm! Poza e pusă acum 5 minute ceea ce înseamnă ca mai am 3 ore 45 pana ajunge, daca calculam si traficul 4... Sunt întrerup din calculele mele de către mama care intra in cameră, probabil cu intenţia sa ma trezească. -MAMA! -Iisuse Hristoase miluieşte-mă sfinte! Copile ce ai? -VINE! -Apocalipsa sau ce? -TAEHYUNG FEMEIE! -Aaa... A? AAAAAAAAAA! -AAAAAAAAA! -Hu! Huu! Eu zic sa ne calmăm! -Nu poooooot! Abea astept sa il vaaaad! -Si eu! Acum du-te si fă-ţi rutina si hai la micul dejun, ne mai isterizam după.
Tae pov. Cobor din avion cu o energie mai mare decât ma asteptam. Cred ca eram singurul din tot aeroportul care radiam de fericire. Merg încrezător sa imi iau bagajul de la cală şi ma indrept spre taxi. După ce am dat adresa şoferului, am pornit spre casa. Drumul a durat cam 20 de minute ţinând cont de trafic.
Am coborât din taxi si am înaintat spre scările casei. Am tras aer adânc in piept si am apasat pe clanţă. Primul lucru pe care l-am putut spune a fost : -Sunt acasa! Iar in capul scărilor a apărut un iepuraş drăguţ care mi-a lipsit atat de mult ca am crezut ca am sa mor daca nu il iau in braţe mai repede. Kookie al meu radia de fericire. In secunda următoare a luat-o la goană pe scări. Am aruncat valiza din mâna pentru a-l putea prinde in brate. In momentul in care l-am simţit in sfarsit in braţele mele, am început sa il învârt de câteva ori, astfel recapatandu-mi si echilibrul. -Mi-a fost asa dor de tine! spune micul meu iepuraş. -Si mie iepuraş! Iar buzele noastre se unesc, formând un sărut delicat dar totuşi plin de dor. Mi-a fost atât de dor de el, încât doar ne priveam in ochi si ne devoram din priviri, încât nici nu am observat-o pe mama lui Kookie stând in capul scărilor.
Dis bici iz bec! L-am adus mă acasa ca nu mai puteau unul fara altul! Srry ca postez rar, dar căcatul ăla de şcoala ocupă cam mult timp. I pup yoy!
