Just Love || VKOOK || Chat|| Twitter

Cap.30

Tae pov.
Am petrecut o săptămâna cu mama lui Kookie. Bine... ea mi-a zis sa o strig mama-soacra ceea ce e puțin cam ciudat dar o sa ma obișnuiesc având in vedere ca nu o sa ma mai despart de Kookie pana o sa mor! El e totul pentru mine! E luna care luminează noaptea , e soarele de pe cerul meu care luminează ziua, e tot ce am nevoie sa trăiesc! Cât am fost plecat , ma simțeam mai slăbit pe zi ce trece dar am încercat sa ma țin tare , sa mănânc cum trebuie, sa dorm cum trebuie, chiar dacă tot timpul gândul îmi era la Kookie. Revenind... azi e ultima zi pe care o petrecem împreuna cu mama-soacra deci trebuie sa fie cea mai frumoasa ! Azi am hotărât sa ne uitam prin albumele foto și sa depănăm amintiri, fie frumoasa fie urate... de dimineața am fost trezit cu cafeaua pregătită la fel și micul-dejun. Sincer mi-a fost destul de greu sa nu fiu eu cel care gătește , dar am lăsat-o pe mama-soacra de data asta. Oricum e geniala in bucatarie. La 19:30 e trenul spre Busan... ceea ce înseamnă ca avem 2 ore la dispoziție. Sper ca nu o sa fiu nevoit sa zic povestea...
-La ce te gândești? sunt intrerupt de Kookie care își ridica ușor capul de pe pieptul meu și oprește televizorul.
-La cum o sa ma chinui din nou in bucatarie, obligându-ma sa îți fac ceea ce vrei de mâncare! spun râzând provocându-i un mic chicot.
-Și de ce faci asta?
-Pentru ca te iubesc foarte tare!
-Cât de tare?
-Atât de tare ca poți sa îmi ceri și luna de pe cer, dacă tu vrei , ți-i aduc! Nu va conta cum! Atât timp cât îți aduc fericirea!
-Aww!Si eu te iubesc mult de tot! își aseară picioarele de o parte și de alta a bazinului meu așezându-se pe acesta și aplecandu-se oferindu-mi un sărut , odihnindu-și apoi capul pe pieptul meu!
-Boscuta crăcănată! spun provocând rasul amândurora.
-Miroase a ceva!
-La 3 !
-3!
Și am sărit amândoi din pat , aproape zburând pe scări către Bucătărie pentru ca miroase a Kimchi! Mâncarea preferata a amândurora.
-Primul! am strigat amândoi in același timp.
-Iisuse Hristoase! Sfânta Ana! 5 minute.
-Bine! am spus din noi amândoi odată.
Cât timp mâncarea era gata, am pregătit amândoi masa cu tot ce trebuia, după ne-am Așezat sa mâncam. După masa am strâns totul și am spălat vasele, urmând sa aducem albumele și sa răsfoim. Am ras atât de mult la albumul lui Kookie, ca aproape îmi părea rău ca trebuie sa îl vedem și pe al meu...
-Aici îmi agățase pantalonii in gard, încercând sa ma dau mare ca stiu sa ma catar... povestesc eu in timp ce Kookie și mama-soacra râdeau de pocneau de fata mea din poza.
-Asta e mama ta? întreabă Kookie.
-Da!
-Woaaa! E așa frumoasa!
-Mulțumesc! Ea e sora mea mai mică și el e fratele meu mai mic.
-Dar tatăl tău? întreabă mama lui Kookie.
-Mama! șoptește Kookie încercând sa-i atragă atenția mamei sale sa nu aducă in discuție acest subiect pentru ca este delicat.
-E in regula ,Kookie! E normal sa întrebe.
-Dacă nu vrei, nu esti sa îmi povestești! Pana la urma nu pot sti chiar totul.
-E ok... pai eu nu prea am poze de când eram Bebeluș pentru ca tatăl meu era destul de sever și nu am avut o copilărie tocmai roz... când am mai crescut ... pe la 5 ani, țin minte ca mama ne-a luat pe mine și pe sora mea, fratele cel mai mic fiind in pântecul mamei in 7 luni, și ne-a zis ca mergem intr-o călătorie. Când am ieșit din casa l-am văzut pe tata dormind pe canapea duhnind a alcool... cumva nu stiu cum, am aflat ca practic am fugit de el și după ce eu am împlinit 6 ani și fratele cel mic avea 10 luni, tata ne-a găsit. Mama era socata vazandu-l la usa, dar s-a cumportat normal ca sa nu ne sperie . De atunci, timp de 9 ani, am trecut printr-un chin neinchipuibil in fiecare zi. Tata o bătea pe mama in fiecare seara, iar eu eram nevoit sa îmi distrag frății pentru a nu observa latura dura a tatei. După ceva timp, a început sa dea și in noi. Pana când am împlinit 15 ani și s-a îmbătat, a început sa dea in mama in fata noastră. Cei mici erau șocați! Atunci am luat una din sticlele de alcool și l-am lovit in cap. A căzut pe podea, și cei mici credeau ca l-am omorât, de fapt era doar leșinat. Am luat tot din casa și am fugit cu toții aici in Seul și am chemat poliția lăsând înregistrarea a ce s-a întâmplat... acum e arestat și m-am ocupat sa fie in alta țara. Am crescut muncind peste tot, la un moment dat mi-am înghețat un an de liceu ca sa muncesc in afara pentru e câștiga mai mult decât câștigam aici... din ziua aia totul s-a schimbat. Am obținut contracte peste contracte , și mi-am ajutat familia, crescandu-mi fratii cum puteam. Cam asta e toată povestea...
-Woa! Nu pari genul de om din ceea ce ai povestit! Adică majoritatea oamenilor care au trecut prin ce ai trecut tu, rămân traumatizați pe viata...
-Asta e din cauza ca am fiat foarte tare pentru mama și cei mici. De multe ori îl imploram pe tata sa ma bată pe mine decât pe mama.
-Îmi pare rău prin ce ai trecut Taehyung! Dar esti un om minunat și cu o poveste din care ai de învățat !
-Sper sa nu mai fiu nevoit sa mai spun povestea asta...
-Promit ca data viitoare o sa fiu mai atent ca cineva sa își țină gura, mama. spune Kookie uitându-se spre mama lui.
-E in regula Kookie! spun și ii dau un pupic.

Am condus-o pe mama-soacra la gara și am stat acolo pana a plecat trenul apoi am vrut sa ne întoarcem acasă, dar am decis sa ne mai plimbam in oraș pentru ce nu aveam somn. Ținându-ne de mâna, ne plimbam prin parcul luminat de felinare inspirând aerul curat și rece al nopții. In buzunar am cutiuțe pe care mi-a înmânat-o mama lui Kookie.
<<-Ce îți dau acum, e ceva ceea ce credeam ca nu voi da nimănui vreodată! Nu credeam ca exista cineva atât de prețios sa îmi facă băiatul sa se simtă ca in Rai. I-am văzut fata! De fiecare data când te privește, de fiecare data când îți aude vocea, de fiecare data când vorbește despre tine, ii radiază chipul! Se simte atât de bine cu tine ca nu as putea sa îl mai iau acasă! Acestea sunt doua lanțuri care aparțin familiei noastre de 6 generații , iar pentru mine sunt foarte prețioase ! Primul colier este acesta pe care scrie "Forever" și al doilea pe care scrie "Together" . Colierele astea sunt tot ce am mai de preț! Puneți-vi-le când simțiți ca sunteți legati pentru totdeauna. Și promite-mi ca vei avea grija de Kookie al meu!
-Promit!>>

Ma opresc brusc din mers, făcându-l confuz pe Kookie .
-De ce te-ai oprit?
-Întoarce-te!
-O.. k.
Ii pun lănțișorul la gât și începe sa îl pipăie pentru a-și da seama ce este.
-Nu cred!
-Ba sa crezi! spun și îmi ating și eu lănțișorul de ma gât. Astea ne leagă acum! Deocamdată !
-Asta a sunat a ceva măreț.
-Chiar o sa fie ceva măreț!
-ooo..

După încă 15 minute de plimbat, ne întoarcem la mașina și pornim spre casa.
Mai știți ce am spus la început?
<<El e totul pentru mine! E luna care luminează noaptea , e soarele de pe cerul meu care luminează ziua, e tot ce am nevoie sa trăiesc! Cât am fost plecat , ma simțeam mai slăbit pe zi ce trece dar am încercat sa ma țin tare , sa mănânc cum trebuie, sa dorm cum trebuie, chiar dacă tot timpul gândul îmi era la Kookie.>>
Ei bine, asta m- a făcut sa ma gândesc ca deja am destule motive pentru a-i da lănțișorul! Nu mai merita sa aștept!

Guess who's back? Eu! Scuze ca postez rar, dar clasa a 8-a și chestii grele... YOU know... hai pa ca mi-e somn! I pup YOU ! ❤️